Pitiriazis versicolor: cauze, forme, diagnostic și tratament

Esențialul

Pitiriazisul versicolor este o infecție fungică superficială a pielii, produsă de levuri din genul Malassezia — microorganisme care fac parte din flora normală și se înmulțesc excesiv în condiții de căldură, umiditate și sebum abundent. Se manifestă prin pete deschise, cafenii sau roz, cu scuamă fină, așezate mai ales pe trunchi, umeri și gât. Diagnosticul este clinic, susținut de lampa Wood și de examenul micologic direct din scuame. Tratamentul este în principal local; în formele extinse sau care recidivează, medicul poate adăuga un antifungic oral din clasa triazolilor, care nu se folosește însă în sarcină. Afecțiunea nu lasă cicatrici, iar petele decolorate se estompează lent, după ce infecția a fost controlată. Petele care nu răspund la un tratament antifungic corect aplicat se reevaluează, pentru că alte afecțiuni ale pielii pot arăta la fel.

Ce este, de fapt, pitiriazisul versicolor?

Pitiriazisul versicolor este o infecție fungică superficială, limitată la stratul cel mai de suprafață al pielii. Este produsă de levuri din genul Malassezia, microorganisme care fac parte în mod normal din flora pielii sănătoase.

Boala apare atunci când, în anumite condiții, aceste levuri trec într-o formă activă, cu creștere miceliană, capabilă să modifice pigmentarea locală. Speciile identificate cel mai frecvent sunt Malassezia globosa, Malassezia restricta și Malassezia sympodialis.

Numele „versicolor” descrie exact ceea ce observă pacienții: pete care pot fi mai deschise decât pielea din jur, roz sau cafenii, uneori toate în același timp la aceeași persoană. În literatura medicală, afecțiunea apare și sub denumirea de tinea versicolor.

Odată confirmat diagnosticul, nu este o boală gravă și nu afectează starea generală. Deranjul principal este estetic și devine evident vara, când pielea neafectată se bronzează, iar zonele colonizate rămân deschise la culoare. Alte afecțiuni pot arăta însă asemănător, așa că petele nu se consideră inofensive înainte de a fi evaluate.

De ce apare și cine este mai predispus?

Levurile Malassezia sunt lipofile: folosesc lipidele din sebum ca sursă de hrană. De aceea afecțiunea este mai frecventă acolo unde glandele sebacee sunt active — pe trunchi, umeri și gât — și la adolescenți și adulți tineri, în perioada în care producția de sebum este maximă.

Trecerea de la simpla colonizare la boală este favorizată de căldură, umiditate, transpirație abundentă, îmbrăcăminte ocluzivă și de cosmeticele uleioase aplicate pe trunchi. Mulți pacienți observă petele la sfârșitul verii sau după o vacanță într-un climat cald și umed.

Există și factori care țin de persoană: predispoziția individuală, sarcina, tratamentele cu corticosteroizi, imunosupresia sau diabetul zaharat. Majoritatea celor care fac pitiriazis versicolor sunt, de altfel, oameni sănătoși.

Niciunul dintre acești factori nu înseamnă lipsă de igienă — afecțiunea apare frecvent la persoane care se spală corect și des.

Cum arată petele și pe ce zone apar?

Leziunile tipice sunt pete plate, bine delimitate, rotund-ovalare, care tind să conflueze în plăci cu contur geografic. Suprafața are o scuamă fină, făinoasă, uneori greu de observat cu ochiul liber; la o raclare ușoară, scuama se desprinde asemenea prafului de talc.

Culoarea diferă de la un pacient la altul: la unii petele sunt mai deschise decât pielea din jur, la alții cafenii, roz, somon sau roșiatice. Aceeași persoană poate avea, în același timp, pete de nuanțe diferite — de aici și numele bolii.

Zonele obișnuite sunt toracele, în față și în spate, umerii, gâtul și partea superioară a brațelor. La copii și adolescenți poate fi afectată și fața, mai ales fruntea și zona din fața tâmplelor.

Petele se estompează în lunile reci și revin primăvara sau vara, când aerul devine cald și umed.

Mâncărimea lipsește de obicei sau este discretă. Când pruritul este intens ori apar papule și pustule mici, uniforme, în jurul firelor de păr, medicul ia în calcul foliculita cu Malassezia — o afecțiune produsă de aceleași levuri, dar cu tratament propriu.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul este în primul rând clinic. Medicul dermatolog examinează aspectul, distribuția și scuama leziunilor și verifică semnul raclajului, care scoate la iveală descuamarea fină caracteristică chiar și pe petele care par netede la atingere.

Lampa Wood poate arăta o fluorescență gălbuie-verzuie în zonele afectate și ajută la delimitarea extinderii reale, adesea mai mare decât pare la lumina obișnuită. Absența fluorescenței nu exclude însă diagnosticul.

Examenul micologic direct din scuame confirmă infecția: la microscop se observă filamente scurte, alături de grupuri de celule levurice — imaginea descrisă clasic drept „spaghete cu chiftele”. Cultura nu este necesară de rutină, pentru că levura face oricum parte din flora normală.

Biopsia cutanată se face rar, dar devine necesară atunci când petele nu răspund la un tratament antifungic corect aplicat, se modifică sau rămân neschimbate. Lipsa de răspuns nu se ignoră: înseamnă că diagnosticul trebuie reevaluat.

Niciuna dintre aceste verificări nu se poate face după o fotografie. Un aspect „de pitiriazis versicolor” poate ascunde alte afecțiuni pigmentare, iar tratamentul potrivit începe după un consult față în față.

Cu ce se poate confunda?

Cea mai frecventă confuzie este cu pitiriazisul alba, mai ales la copii. Acolo, hipopigmentarea apare printr-o dermatită eczematoasă discretă, care perturbă transferul melaninei de la melanocite către keratinocite; se întâlnește de regulă între 3 și 16 ani și este mai vizibilă pe pielea închisă la culoare.

Vitiligo produce pete complet depigmentate, cu margini nete și fără scuamă, iar contrastul este mult mai puternic. Confuzia este semnalată inclusiv în materialele de informare pentru pacienți. Este o afecțiune diferită ca mecanism și ca abordare, în care fotoprotecția riguroasă rămâne esențială.

Se mai iau în calcul tinea corporis, dermatita seboreică, eritrasma, hipopigmentarea rămasă după o inflamație și pitiriazisul rozat — o erupție autolimitată a adolescenților și a adulților tineri, care începe cu pata heraldică.

Pitiriazisul rozat trebuie el însuși deosebit de sifilisul secundar, care apare și în diagnosticul diferențial al petelor cafenii de pe trunchi.

Între cauzele petelor deschise intră și micozisul fungoid hipopigmentat, o formă de limfom cutanat cu pete palide, fin scuamoase, descrise mai ales la copii și la fototipurile închise, unde diagnosticul întârzie adesea.

De aceea, petele care nu se estompează și nu răspund la antifungic se reevaluează, iar confirmarea cere biopsie.

În varianta rară, atrofică, pielea din pete este subțiată, iar diagnosticul diferențial include lichenul scleros și alte leucodermii. Când leziunile scuamoase revin în valuri, intră în discuție și pitiriazisul lichenoid cronic. Lista lungă explică de ce autodiagnosticul după imagini găsite pe internet duce frecvent la tratamente inutile.

Cum se tratează pitiriazisul versicolor?

Baza tratamentului este locală. Se folosesc produse de spălare cu sulfură de seleniu, piritionat de zinc sau ketoconazol, precum și creme antifungice azolice, cu terbinafină ori cu ciclopirox olamină. Șampoanele cu ketoconazol sau cu sulfură de seleniu se folosesc ca produse de spălare, lăsate pe piele până la aproximativ 15 minute înainte de clătire.

Pentru celelalte produse, timpul de contact și ritmul sunt cele indicate de medic sau de prospect. Schemele descrise pentru pacienți prevăd o perioadă scurtă de aplicare zilnică, urmată de aplicări de întreținere mai rare, iar durata se stabilește în funcție de întinderea leziunilor.

Pentru că levura se află pe o suprafață mare de piele, tratamentul se aplică de obicei pe toată regiunea implicată, nu doar pe petele vizibile. Aplicarea incompletă și oprirea înainte de termen sunt printre cele mai frecvente cauze de eșec aparent.

În sarcină, tratamentul rămâne local. Literatura de sinteză menționează ciclopiroxul și clotrimazolul 1% între opțiunile topice considerate sigure și eficace în această perioadă, însă alegerea produsului o face medicul, la fel ca în cazul copiilor mici.

Corticosteroizii aplicați singuri nu tratează infecția: reduc temporar roșeața, dar întrețin multiplicarea levurii și îngreunează diagnosticul. Antibioticele nu au niciun rol, pentru că afecțiunea nu este produsă de bacterii.

Când este nevoie de tratament cu pastile și la ce trebuie să fii atent?

În formele extinse, groase, rezistente la tratamentul local sau care recidivează repede, medicul poate recomanda un antifungic oral din clasa triazolilor — de regulă itraconazol sau fluconazol. Terbinafina orală nu este eficientă aici, pentru că nu ajunge pe suprafața pielii odată cu transpirația.

Aceste medicamente nu se folosesc în sarcină: itraconazolul este de evitat, iar fluconazolul nu se administrează în mod obișnuit femeilor însărcinate. Pentru o afecțiune fără risc pentru sănătate, tratamentul rămâne local. Alăptarea, vârsta, bolile hepatice și cele de inimă se discută înainte de prescriere.

Contează și celelalte medicamente luate constant: itraconazolul modifică nivelul multor substanțe în organism, iar unele asocieri — de exemplu cu anumite statine — sunt de evitat. La consult se menționează toate medicamentele, inclusiv cele pentru inimă.

Pe durata tratamentului oral, îngălbenirea pielii sau a albului ochilor, urina închisă la culoare, scaunele decolorate, oboseala neobișnuită ori mâncărimea difuză impun oprirea medicamentului și contactarea medicului. Afectarea hepatică este rară, dar tocmai așa se recunoaște.

Ketoconazolul în formă orală nu mai este o opțiune: în iulie 2013, autoritățile europene au recomandat suspendarea autorizațiilor, apreciind că riscul de afectare hepatică depășește beneficiul în infecțiile fungice. Formele topice rămân utilizabile, pentru că absorbția în organism este foarte mică.

De ce rămân petele albe după tratament?

Dispariția levurii și dispariția petelor sunt două lucruri diferite. Antifungicul oprește infecția, dar culoarea pielii se normalizează abia după ce melanocitele își reiau ritmul obișnuit de producere și de transfer al pigmentului.

Scuama dispare de obicei devreme sub tratament. Absența ei nu este însă un test pe care pacientul să îl facă singur: unele pete deschise nu au scuamă de la bun început și au cu totul altă cauză. Durata tratamentului se respectă așa cum a fost stabilită la consult.

Persistența culorii nu înseamnă, prin ea însăși, eșec terapeutic: zonele mai deschise pot avea nevoie de câteva luni ca să își recapete culoarea normală. Pitiriazisul versicolor nu lasă cicatrici.

Dacă după câteva luni petele deschise tot nu încep să se estompeze, dacă se extind, dacă apar altele noi, dacă se îngroașă ori își pierd sensibilitatea la atingere, este necesară o reevaluare. O persistență îndelungată poate ascunde altă afecțiune.

În acest interval, expunerea la soare accentuează contrastul, pentru că pielea sănătoasă se bronzează, iar zonele afectate nu. Fotoprotecția zilnică ajută la uniformizare mai mult decât repetarea la nesfârșit a tratamentului antifungic.

De ce revine și cum se previne recidiva?

Recidivele sunt obișnuite, pentru că Malassezia nu este un microb „străin”, care să poată fi eliminat definitiv: rămâne parte din flora normală a pielii. Dacă factorii care i-au favorizat înmulțirea persistă, petele pot reapărea atunci când vremea redevine caldă și umedă.

Pentru pacienții cu recidive frecvente, medicul poate stabili o schemă de întreținere. Materialele de informare pentru pacienți menționează folosirea unui șampon antifungic ca produs de spălare a corpului înaintea expunerii la soare sau a unei călătorii într-o zonă caldă și umedă, iar literatura de sinteză recomandă profilaxia topică prelungită în formele recidivante.

Ritmul se decide la consult, în funcție de istoricul fiecăruia. Ajută și măsurile simple: haine din materiale care lasă transpirația să se evapore, duș după efortul fizic sau după expunerea la căldură, evitarea uleiurilor și a cremelor grase pe trunchi.

Ce mituri circulă și ce nu funcționează?

„Apare din lipsă de igienă” este cel mai răspândit mit. Afecțiunea ține de sebum, de căldură și de predispoziția individuală, nu de numărul dușurilor. Spălatul agresiv sau frecatul cu perii nu vindecă nimic și poate irita pielea.

„Se ia de la altcineva, din piscină sau de pe prosop” este, de asemenea, inexact. Levura implicată există deja pe pielea majorității oamenilor, iar sursele medicale de informare a pacienților precizează explicit că afecțiunea nu se transmite de la o persoană la alta.

Nu funcționează și pot face rău: oțetul, bicarbonatul, usturoiul, soluțiile concentrate improvizate și, mai ales, cremele cu corticosteroizi folosite singure — acestea estompează temporar roșeața, dar întrețin infecția. Antibioticele nu au niciun rol, pentru că nu este vorba despre bacterii.

Nici dietele restrictive nu schimbă evoluția: nu este necesară nicio modificare alimentară pentru a controla boala.

Un alt mit tenace: „dacă a rămas pata albă, tratamentul a eșuat”. În realitate, repigmentarea are propriul ritm, iar prelungirea nejustificată a antifungicelor nu îl grăbește. Dacă însă petele nu se estompează deloc după câteva luni sau se extind, se revine la control.

Când este cazul unui consult dermatologic?

Petele noi apărute pe trunchi se evaluează la consult înainte de a începe orice tratament. Aspectul poate fi înșelător, iar produsele antifungice cumpărate pe cont propriu pot masca alte afecțiuni ale pielii și pot întârzia diagnosticul corect.

Revenirea la medic este necesară dacă petele se extind, reapar după fiecare vară, nu se modifică după tratamentul recomandat sau apar la un copil mic. La fel, dacă diagnosticul nu este clar: pete complet albe cu margini nete, leziuni inelare cu margine activă, plăci roșii cu mâncărime intensă, zone în care pielea pare subțiată ori leziuni pustuloase în jurul firelor de păr.

Persoanele cu diabet, cele cu tratamente imunosupresoare, gravidele, femeile care alăptează și copiii mici au nevoie de evaluare înainte de a folosi orice produs antifungic, chiar și local.

Se cere consult în aceeași zi dacă roșeața se extinde rapid, este dureroasă și caldă, dacă apar umflătură, febră sau frisoane. Acestea sunt semne de infecție bacteriană a pielii, care nu ține de pitiriazisul versicolor și care are nevoie de tratament fără amânare, mai ales la persoanele cu diabet sau cu imunitatea scăzută.

Orice pată care își schimbă rapid forma, culoarea sau relieful merită evaluată, pentru că nu toate modificările pigmentare ale trunchiului au cauză fungică.

Opțiunile de tratament, pe scurt

• Șampon sau loțiune cu sulfură de seleniu — Se folosește ca produs de spălare pe zonele afectate și se lasă pe piele intervalul indicat — pentru șampoanele cu sulfură de seleniu sau ketoconazol, sursele pentru pacienți descriu până la aproximativ 15 minute înainte de clătire. Se aplică pe toată regiunea implicată, nu doar pe petele vizibile.
• Produse de spălare cu piritionat de zinc — Piritionatul de zinc se numără printre ingredientele antifungice recomandate pacienților cu această infecție, alături de sulfura de seleniu și de ketoconazol, iar eficacitatea șamponului cu piritionat de zinc a fost evaluată în literatura de sinteză. Ritmul și durata se stabilesc la consult.
• Ketoconazol topic (gel, șampon sau cremă) — Antifungic azolic aplicat local, cu utilizare largă în această infecție. Ghidurile pentru pacienți descriu folosirea șamponului ca produs de spălare lăsat pe piele aproximativ 10–15 minute înainte de clătire. Ritmul și durata se stabilesc la consult.
• Creme antifungice azolice (clotrimazol, miconazol, econazol, bifonazol) — Opțiune pentru formele limitate, aplicate pe zonele afectate pe durata recomandată de medic. Clotrimazolul și miconazolul apar în ghidurile pentru pacienți, econazolul în resursele dermatologice de referință, iar bifonazolul în literatura de sinteză dedicată acestei infecții.
• Ciclopirox olamină — Antifungic topic cu spectru larg, folosit ca alternativă atunci când produsele azolice nu sunt potrivite sau nu sunt tolerate. Literatura de sinteză îl menționează, alături de clotrimazol 1%, între opțiunile topice considerate sigure și eficace în sarcină.
• Terbinafină în formă topică (cremă sau gel) — Poate fi folosită local în formele limitate și se numără printre opțiunile recomandate pacienților. Forma orală de terbinafină nu este eficientă împotriva levurilor și nu reprezintă o opțiune pentru această infecție.
• Antifungice orale din clasa triazolilor (itraconazol, fluconazol) — Rezervate formelor extinse, groase, rezistente la tratamentul local sau care recidivează rapid. Nu se folosesc în sarcină: itraconazolul este de evitat, iar fluconazolul nu se administrează în mod obișnuit femeilor însărcinate — pentru o afecțiune fără risc pentru sănătate, tratamentul rămâne local. Se prescriu exclusiv de medic, după evaluarea vârstei, a alăptării, a funcției hepatice, a bolilor de inimă și a celorlalte medicamente: itraconazolul modifică nivelul multor substanțe în organism, iar unele asocieri — de exemplu cu anumite statine — sunt de evitat.
• Semne care impun oprirea tratamentului oral — Pe durata tratamentului cu antifungice orale, îngălbenirea pielii sau a albului ochilor, urina închisă la culoare, scaunele decolorate, oboseala neobișnuită ori mâncărimea difuză impun oprirea medicamentului și contactarea medicului. Afectarea hepatică este rară, dar așa se manifestă, iar în cazurile descrise pentru itraconazol a apărut la câteva săptămâni sau luni de la începerea tratamentului.
• Ketoconazol oral — Nu se mai folosește pentru infecțiile fungice ale pielii. Autoritățile europene au recomandat în iulie 2013 suspendarea autorizațiilor pentru forma orală, considerând că riscul de afectare hepatică depășește beneficiul în infecțiile fungice. Formele topice de ketoconazol rămân utilizabile, pentru că absorbția în organism este foarte mică.
• Schemă de întreținere antifungică — Aplicarea periodică a unui produs antifungic în perioadele cu risc — de exemplu înaintea expunerii la soare sau a unei călătorii într-o zonă caldă și umedă. Literatura de sinteză recomandă profilaxia topică prelungită în formele recidivante, mai ales în lunile calde și umede. Ritmul se decide individual, la consult.
• Fotoprotecție și îngrijire adjuvantă — Protecție solară zilnică pe zonele afectate, haine care lasă transpirația să se evapore, duș după efort și evitarea produselor uleioase pe trunchi. Ajută la uniformizarea culorii și la reducerea recidivelor.
• Corticosteroizi topici în monoterapie — Nu tratează infecția. Pot reduce temporar roșeața, dar întrețin multiplicarea levurii și îngreunează diagnosticul.

Ce ne întreabă pacienții în cabinet

Trebuie să spăl separat hainele și lenjeria de pat?

Nu este necesară o dezinfecție specială. Utilă este alegerea materialelor care lasă transpirația să se evapore și schimbarea hainelor după efortul fizic.

Pot merge la piscină sau la sală în timpul tratamentului?

Da. După antrenament sunt utile dușul și uscarea atentă a pielii; activitatea fizică nu se întrerupe.

De ce mi s-a spus să aplic produsul pe tot spatele, deși am doar câteva pete?

Levura este prezentă pe o suprafață mai mare decât cea vizibilă. Tratarea doar a petelor evidente este o cauză frecventă de recidivă rapidă.

Iau tratament cu pastile. La ce trebuie să fiu atent?

Îngălbenirea pielii sau a albului ochilor, urina închisă la culoare, scaunele decolorate, oboseala neobișnuită ori mâncărimea difuză înseamnă oprirea medicamentului și un telefon la medic. Spune din start toate medicamentele pe care le iei, inclusiv cele pentru inimă și pentru colesterol.

Trebuie să țin o dietă specială?

Nu. Nicio modificare alimentară nu este necesară pentru controlul acestei afecțiuni.

Mai pot folosi crema hidratantă obișnuită?

Pe trunchi se preferă formulele ușoare, non-ocluzive. Uleiurile și texturile foarte bogate pot favoriza multiplicarea levurii.

Am nevoie de analize de sânge?

De regulă nu, pentru diagnostic. Anumite investigații pot fi cerute înainte de un tratament antifungic oral, în funcție de situația medicală a fiecărui pacient.

Mituri frecvente despre pitiriazis versicolor

Surse medicale

Wanderma Clinic

Cum abordăm la Wanderma

Dacă petele de pe trunchi persistă, se extind sau revin în fiecare vară, medicii dermatologi din echipa Wanderma Clinic pot confirma natura lor la un consult și pot stabili planul de tratament potrivit fiecărui pacient.

• Dermatovenerologie

• Luni – Vineri: 09:00 – 20:00
  Sâmbătă: 09:00 – 15:00
• 0792 633 762
• hello@wanderma.ro
• str. Lola Bobesco, nr. 21, Craiova

Programează o consultație

Întrebări frecvente

Pitiriazisul versicolor este contagios?

Nu. Sursele medicale de informare a pacienților precizează că afecțiunea nu se transmite de la o persoană la alta. Levurile din genul Malassezia se găsesc în mod normal pe pielea majorității oamenilor, iar boala apare atunci când, la o persoană predispusă, ele se înmulțesc excesiv. Nu este necesară izolarea prosoapelor și nici evitarea contactului cu ceilalți.

Cât durează până dispar petele?

Infecția în sine răspunde de obicei repede la tratamentul local corect aplicat, însă durata se respectă așa cum a fost stabilită la consult, nu până când petele „arată bine”. Diferența de culoare se poate menține săptămâni sau chiar câteva luni. Dacă după câteva luni petele nu încep să se estompeze, se extind sau apar altele noi, este nevoie de reevaluare.

Rămân cicatrici după pitiriazis versicolor?

Nu. Afecțiunea nu lasă cicatrici. Ce rămâne o vreme este diferența de culoare, iar aceasta se estompează pe măsură ce pielea își reia producerea normală de pigment.

Sunt însărcinată. Ce tratament pot folosi?

În sarcină tratamentul rămâne local. Antifungicele orale din clasa triazolilor nu se folosesc: itraconazolul este de evitat, iar fluconazolul nu se administrează în mod obișnuit gravidelor. Literatura de sinteză menționează ciclopiroxul și clotrimazolul 1% între opțiunile topice considerate sigure și eficace în această perioadă, dar alegerea produsului și durata se stabilesc de medic, nu din farmacie.

Pot să mă bronzez dacă am pitiriazis versicolor?

Expunerea la soare nu tratează afecțiunea și accentuează contrastul: zonele colonizate de levură nu se bronzează, în timp ce pielea din jur se pigmentează. În perioada de refacere a pigmentării, fotoprotecția zilnică este de preferat expunerii intense.

Se poate trata acasă, cu produse din farmacie?

Petele noi de pe trunchi se evaluează întâi la consult. Multe forme limitate răspund la produse antifungice topice, însă alegerea produsului, suprafața pe care se aplică și durata tratamentului se stabilesc după examinare. Alte afecțiuni cu aspect asemănător cer o abordare complet diferită, iar un antifungic aplicat „din presupunere” le poate masca.

De ce revine în fiecare vară?

Pentru că levura rămâne parte din flora normală a pielii, iar căldura, umiditatea și transpirația abundentă refac condițiile favorabile multiplicării ei. Pacienților cu recidive sezoniere li se poate recomanda o schemă de întreținere, uneori începută înaintea unei călătorii într-o zonă caldă și umedă.

Copiii pot face pitiriazis versicolor?

Da, deși afecțiunea este mai frecventă la adolescenți și la adulți tineri. La copii, petele deschise de pe față și de pe brațe ridică și suspiciunea de pitiriazis alba, iar petele palide, fin scuamoase, care nu răspund la tratament cer reevaluare. Din acest motiv, examinarea de către medic este importantă înainte de orice tratament.

Este același lucru cu vitiligo?

Nu. În vitiligo, petele sunt complet depigmentate, cu margini nete și fără scuamă, iar mecanismul este cu totul altul. Confuzia este frecventă, motiv pentru care diferențierea se face la consult, prin examen clinic, lampă Wood și, la nevoie, examen micologic.

Ce este foliculita cu Malassezia și cum se deosebește de acnee?

Este o infecție a foliculilor de păr produsă de aceleași levuri, care apare mai ales pe partea superioară a spatelui și pe torace, sub formă de papule și pustule mici, uniforme ca aspect, adesea pruriginoase. Spre deosebire de acneea vulgară, nu apar comedoane, iar tratamentul este antifungic, nu antiacneic.

Acest articol are scop informativ și educațional. Nu înlocuiește consultul medical, nu stabilește un diagnostic și nu recomandă tratamente individuale. Aspectul leziunilor cutanate poate fi înșelător, iar afecțiuni diferite pot arăta asemănător. Pentru evaluare, diagnostic și tratament, adresează-te unui medic dermatolog.