Foliculită

Ce este foliculita și de ce apare?

Foliculita este o inflamație a foliculilor de păr, structurile mici din care crește firul. Poate porni de la o infecție, de la o iritație chimică sau de la o leziune fizică a pielii. Este o problemă foarte frecventă, pe care o vedem des în cabinet, la orice vârstă și la ambele sexe.

În mod tipic, procesul începe când foliculul este afectat, iar germenii găsesc cale de intrare. Cea mai comună formă este cea bacteriană, iar agentul cel mai des implicat este stafilococul auriu (Staphylococcus aureus).

Vestea bună este că multe episoade sunt ușoare și trec de la sine. Foliculita superficială se vindecă, de regulă, fără cicatrice. Hai să vedem împreună când e banală și când merită atenție.

Care sunt cauzele foliculitei?

Cele mai frecvente cauze sunt bacteriile: Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Pseudomonas și Proteus. Infecția apare, de obicei, după o leziune a foliculului. Culturile pot arăta doar floră comună a pielii, urmată ca frecvență de stafilococul auriu.

Nu toate foliculitele sunt bacteriene. Pot fi implicate ciuperci (dermatofiți, Malassezia, mai rar Candida), virusuri din familia herpesului sau chiar un acarian numit Demodex. La persoanele cu imunitate scăzută, aceste cauze mai puțin obișnuite devin mai probabile.

Există și foliculite neinfecțioase. Uneori pielea reacționează la iritație, alteori la un medicament. Formele induse medicamentos pot apărea după corticosteroizi, androgeni sau anumite terapii, în primele două săptămâni de la începerea tratamentului.

Un caz aparte este foliculita de la Pseudomonas, cunoscută drept foliculita de jacuzzi. Apare la ore sau zile după baia în apă insuficient dezinfectată sau prost întreținută, din jacuzzi, piscine sau saune. La o persoană sănătoasă, această formă se remite adesea de la sine, chiar dacă tratamentul poate grăbi vindecarea.

Cum arată foliculita și ce simptome dă?

Semnul clasic este pustula foliculară: un coș mic centrat pe firul de păr, adesea înconjurat de un halou roșu. Când pustula lipsește, pot rămâne papule roșii în jurul foliculului sau un mic guler de scuame. Mulți pacienți descriu mâncărime sau usturime ușoară, iar momentul apariției depinde de cauză: de la câteva ore sau zile în foliculita de jacuzzi, până la circa două săptămâni în cea indusă de un medicament.

Zonele preferate sunt cele cu păr: scalpul, zona bărbii, trunchiul superior, fesele și membrele inferioare. La copii apare des pe scalp, iar la bărbați pe față și pe zonele păroase ale membrelor.

Severitatea variază mult. Poate fi vorba de inflamația unui singur folicul, superficială și trecătoare, sau de o infecție mai profundă, cu abcese care fuzionează (furuncule). Formele superficiale se vindecă fără cicatrice, cele profunde pot lăsa urme.

Ce forme de foliculită există?

Medicii împart foliculitele în superficiale și profunde. Cea superficială, numită și impetigo Bockhart, se manifestă prin pustule pe fond roșu, în zonele păroase. Cele profunde, precum sicozisul bărbii, adaugă un abces în adâncul foliculului.

Sicozisul bărbii, forma severă a foliculitei bacteriene a bărbii, e cauzat de obicei de stafilococul auriu și e favorizat de purtarea stafilococului în nas, de sinuzită sau de rinita alergică. Netratat, poate lăsa cicatrici permanente, de aceea nu îl lăsăm să treneze.

După cauză, distingem forme bacteriene, fungice, virale și parazitare. Foliculita de jacuzzi (Pseudomonas) și firele de păr încarnate din pseudofoliculita de barbă sunt exemple frecvente pe care le întâlnim.

Există și forme speciale. Foliculita actinică apare vara, la 24 până la 30 de ore după prima expunere la soare, cu pustule pe torace și brațe care ocolesc fața. Foliculita eozinofilică, intens pruriginoasă, se leagă adesea de o imunitate scăzută.

Foliculita decalvantă, o formă cronică și cicatricială a scalpului, apare mai ales la bărbați de vârstă mijlocie. Se crede că ține de un răspuns imun exagerat la Staphylococcus aureus, prezent normal pe piele, deși mecanismul exact rămâne neconfirmat.

Semnul ei caracteristic este „smocul de păr”: mai multe fire ies din același folicul, ca peri de periuță. Evoluția, cu pusee și remisiuni pe parcursul mai multor ani, poate distruge definitiv foliculii, lăsând plăci permanente fără păr. Aceste forme mai rare cer un diagnostic atent, pentru că tratamentul diferă mult de la una la alta.

Cine are risc mai mare să facă foliculită?

Orice lucru care irită sau lezează foliculul crește riscul. Bărbieritul frecvent, epilarea cu ceară, frecarea de haine strâmte și folosirea îndelungată a corticosteroizilor topici sunt printre cei mai obișnuiți factori pe care îi identificăm.

Contează și starea generală de sănătate. Dermatita atopică, acneea, diabetul, obezitatea, anemia, infecția HIV, hepatita sau alte boli cronice cresc vulnerabilitatea. Tratamentul antibiotic prelungit pentru acnee poate favoriza foliculite cu germeni neobișnuiți, precum Klebsiella sau Proteus.

Igiena inadecvată și transpirația abundentă completează tabloul. Dacă te regăsești în mai mulți dintre acești factori, merită să discutăm despre măsuri de prevenție adaptate ție.

Cum se pune diagnosticul de foliculită?

De cele mai multe ori, diagnosticul este clinic: aspectul pustulelor foliculare și zona afectată ne spun mult. Îți punem întrebări despre debut, despre bărbierit, despre băile în jacuzzi sau piscină și despre medicamentele pe care le iei.

Când lucrurile nu sunt clare sau tratamentul nu răspunde, apelăm la investigații. O cultură din conținutul pustulei identifică bacteria. Pentru suspiciunea de ciupercă sau de Demodex, folosim răzuirea pielii și examenul microscopic cu KOH.

În formele virale se pot face teste specifice, iar în cele eozinofilice sau în foliculita decalvantă, uneori, o biopsie de piele. Scopul nu este să te sperie cu analize, ci să țintim exact cauza, pentru că de ea depinde tratamentul corect.

Cum se tratează foliculita?

Tratamentul depinde de tipul de foliculită, așa că nu există o rețetă unică. Multe forme superficiale se ameliorează cu măsuri simple de igienă și evitarea factorului iritant, fără să fie nevoie de tratamente puternice; o compresă caldă aplicată de câteva ori pe zi, 15-20 de minute, poate grăbi drenarea pustulelor.

În formele bacteriene, medicul poate recomanda antiseptice și antibiotice, aplicate local sau, în cazurile mai extinse, administrate pe cale orală. Foliculitele fungice cer antimicotice, iar cele induse de un medicament se ameliorează, de regulă, când agentul responsabil poate fi oprit.

Pentru formele speciale, abordarea este specifică. În foliculita actinică severă, de exemplu, se poate folosi izotretinoin pe câteva luni, iar în cea eozinofilică, tratamente antiinflamatoare. În foliculita decalvantă, care poate lăsa cicatrici permanente, se folosesc adesea antibiotice orale pe termen mai lung, uneori în asociere, plus corticosteroizi topici sau injectabili, iar în cazuri selecționate izotretinoin sau dapsonă. Toate acestea se stabilesc individual, după evaluare.

Izotretinoinul cere o precauție aparte. Este un retinoid puternic teratogen, contraindicat în sarcină: dacă ești la vârstă fertilă, se prescrie doar cu test de sarcină negativ și contracepție eficientă, o lună înainte, pe tot parcursul tratamentului și încă o lună după.

Un principiu simplu rămâne valabil: nu stoarce leziunile și nu începe pe cont propriu antibiotice. Folosirea lor greșită poate selecta germeni rezistenți și poate complica o problemă altfel simplă.

Când trebuie să mergi la medic?

Multe foliculite ușoare trec singure în câteva zile. Merită însă să ne vezi dacă leziunile se înmulțesc, devin dureroase, se adâncesc sau apar noduli fermi, semne care pot vesti un furuncul.

O grijă aparte merită un nodul dureros, cu puroi sau cu durere adâncă, apărut pe nas ori pe buza de sus, în triunghiul central al feței. Aici venele nu au valve și comunică cu o rețea din spatele orbitelor, așa că o infecție se poate propaga spre creier. Nu îl stoarce și nu îl scormoni: vino repede la consult, iar dacă apar febră sau frisoane, mergi în aceeași zi.

Programează un consult și dacă foliculita revine mereu în același loc, dacă afectează scalpul cu risc de a pierde părul sau dacă apare pe fondul unei boli cronice precum diabetul ori al unei imunități scăzute.

Forma decalvantă a scalpului cere atenție aparte, pentru că poate lăsa cicatrici permanente și pierdere ireversibilă a părului. Orice foliculită persistentă a scalpului, cu smocuri de fire de păr sau plăci fără păr, merită evaluată devreme de un dermatolog.

Dacă ai imunitatea scăzută, de pildă din cauza diabetului, a unui tratament oncologic, a corticoizilor sau a unui transplant, nu aștepta febra. La tine, semnele obișnuite de infecție, febra, roșeața sau umflătura, pot fi mai discrete, iar o zonă care se extinde, doare tot mai tare sau nu se vindecă merită văzută în aceeași zi.

Febra, extinderea rapidă a roșeții sau starea generală proastă cer evaluare fără amânare. Cu cât înțelegem mai devreme cauza, cu atât tratamentul este mai simplu și mai scurt.

Mituri despre foliculită: ce nu funcționează?

Dacă mă frec mai tare cu buretele, dispare. Este fals. Frecarea agresivă și îmbrăcămintea strâmtă irită foliculul și pot întreține problema, nu o vindecă. Pielea iritată e mai vulnerabilă, nu mai curată.

E doar o lipsă de igienă. Nu chiar. Igiena contează, dar foliculita apare și la oameni foarte îngrijiți, din cauza bărbieritului, a transpirației sau a unei boli de fond. Nu e un semn de neglijență.

Crema cu cortizon rezolvă orice iritație. Nu. Folosirea îndelungată a corticosteroizilor topici este chiar un factor de risc pentru foliculită. La fel, protecția solară nu previne foliculita actinică, deși rămâne utilă pentru piele în general.

Opțiunile de tratament, pe scurt

• Măsuri de igienă și îndepărtarea factorului iritant — Multe forme superficiale se ameliorează prin igienă blândă și evitarea a ceea ce irită foliculul, precum bărbieritul agresiv sau hainele strâmte, fără tratamente puternice. O compresă caldă aplicată de câteva ori pe zi, timp de 15-20 de minute, poate grăbi drenarea pustulelor și ameliora disconfortul în formele ușoare.
• Antiseptice și antibiotice locale — În formele bacteriene ușoare, medicul poate recomanda produse aplicate direct pe piele pentru a controla infecția.
• Antibiotice orale — Se folosesc în cazurile mai extinse sau profunde, la recomandarea medicului, niciodată pe cont propriu.
• Antimicotice — Necesare când cauza este o ciupercă, aplicate local sau administrate oral, în funcție de amploare.
• Oprirea medicamentului responsabil — În foliculita indusă medicamentos, ameliorarea vine, de regulă, atunci când agentul cauzator poate fi întrerupt, sub îndrumarea medicului.
• Izotretinoin — Rezervat unor forme speciale severe, precum foliculita actinică, administrat pe câteva luni, doar după evaluare atentă. Fiind un retinoid teratogen, este contraindicat în sarcină și se prescrie doar cu test de sarcină negativ și contracepție eficientă, o lună înainte, în timpul și o lună după tratament.
• Tratamentul foliculitei decalvante — Pentru această formă cronică, cicatricială, se folosesc sub supravegherea dermatologului antibiotice orale (tetracicline, uneori asociate cu rifampicină sau clindamicină), corticosteroizi topici sau injectabili, iar în cazuri selecționate izotretinoin, dapsonă sau terapii imune ori fotodinamice; scopul principal este oprirea evoluției înainte de instalarea cicatricii permanente.

Mituri frecvente despre foliculită

Surse medicale

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul dermatologic. Nu începe și nu întrerupe un tratament pe baza lui și nu îți administra antibiotice pe cont propriu. Pentru diagnostic și tratament adaptate situației tale, programează-te la un medic.