Alunița în transformare: cauze, simptome și tratament

Ce înseamnă când o aluniță se schimbă?

Nu orice modificare a unei alunițe e periculoasă. Alunițele (nevii melanocitari) sunt structuri vii: apar, cresc lent, se pot ridica, se pot decolora sau chiar dispărea de-a lungul vieții. Multe schimbări sunt firești, legate de creșterea din copilărie și adolescență, de sarcină sau de fluctuațiile hormonale.

Devine importantă însă modificarea care apare rapid, cea care afectează o singură aluniță dintre multe altele, sau cea care aduce simptome noi (mâncărime persistentă, sângerare, crustă). Aici intervine evaluarea dermatologică: separă schimbarea banală de cea care cere atenție.

La Wanderma pornim mereu de la o regulă simplă, o aluniță care se comportă altfel decât „vecinele” ei merită privită de aproape.

De ce se schimbă alunițele? Cauzele frecvente

Cele mai multe modificări au cauze benigne.

Hormonii (pubertate, sarcină, tratamente hormonale) pot face mai multe alunițe să crească armonios sau să-și schimbe difuz nuanța: dar atenție: o aluniță care devine net asimetrică, capătă culori noi sau crește vizibil în sarcină NU se pune pe seama hormonilor, ci se arată dermatologului (dermatoscopia și, la nevoie, excizia cu anestezie locală sunt sigure în sarcină și nu se amână până după naștere).

Expunerea la ultraviolete poate stimula pigmentarea și apariția de noi alunițe. Fricțiunea de la haine, curea sau ras poate irita și inflama o aluniță, iar odată cu vârsta unele se ridică, se estompează sau se decolorează.

Există însă și cauze care cer verificare: nevul displazic (o structură atipică, confirmată histologic (mai ales un marker de risc, nu un precursor care devine obligatoriu cancer) și, cel mai important de exclus, melanomul) transformarea malignă a celulelor pigmentare.

Iar unele leziuni care „par că se schimbă” nu sunt, de fapt, alunițe, ci keratoze seboreice, angioame sau dermatofibroame, motiv în plus pentru un ochi antrenat. O aluniță nouă apărută după 40 de ani sau una care evoluează vizibil nu se ignoră, se evaluează.

Care sunt semnele de alarmă? Regula ABCDE

Cel mai cunoscut instrument de autoevaluare este regula ABCDE. A vine de la Asimetrie, cele două jumătăți nu se suprapun. B, de la Border (margini), contur neregulat, zimțat sau șters. C, de la Color: mai multe culori în aceeași aluniță (maro, negru, roșu, alb, albăstrui).

D, de la Diametru: peste aproximativ 6 mm, cât o gumă de creion, deși un melanom poate fi și mai mic. E, de la Evoluție, orice schimbare în timp, și este cel mai important semn dintre toate.

La acestea se adaugă semnul „rațuștei urâte”: o aluniță care arată clar diferit de toate celelalte de pe corp. ABCDE este un filtru bun pentru a decide când mergi la medic, nu un instrument de diagnostic. Și are o limită importantă: nu prinde toate melanoamele.

Melanomul nodular și cel fără pigment (amelanotic, roz sau roșu) pot fi simetrice, de o singură culoare și chiar sub 6 mm, deci „ABCDE-negative”. Pentru ele folosim regula EFG: un nodul Elevat (ridicat), Ferm la palpare și în creștere rapidă (de la „Growing”) se arată medicului repede, chiar dacă nu bifează niciun criteriu ABCDE.

Verdictul îl dă dermatologul, nu aplicația de pe telefon.

Cât de repede devine periculos și când e urgent?

Ritmul contează.

O schimbare care se petrece de la o săptămână la alta, o aluniță care sângerează fără să fi fost lovită, una care se ulcerează sau formează o crustă ce nu se vindecă, sau un nodul pigmentat care crește vizibil, toate acestea justifică o programare cât mai curândă, nu o așteptare de luni de zile.

Nu înseamnă panică: multe leziuni evaluate prompt se dovedesc benigne. Înseamnă doar că, atunci când o aluniță „țipă” prin schimbare rapidă sau sângerare, timpul lucrează în favoarea ta numai dacă acționezi.

Depistat devreme, melanomul se tratează cu rezultate mult mai bune decât cel depistat târziu, de aceea nu amânăm evaluarea unei leziuni care evoluează rapid.

Cum se pune diagnosticul? Rolul dermatoscopiei

Evaluarea începe cu un examen al întregii pieli, nu doar al aluniței care te îngrijorează. Urmează dermatoscopia: o examinare nedureroasă, cu un instrument optic mărit, care dezvăluie structuri și tipare de culoare invizibile cu ochiul liber și ajută la deosebirea unei alunițe banale de una suspectă.

Pentru cine are multe alunițe sau un risc mai mare, cartografierea digitală (de tip FotoFinder) fotografiază harta alunițelor și o compară în timp: astfel, o schimbare reală este surprinsă la următorul control, chiar dacă ochiul n-ar fi observat-o. Dacă o leziune rămâne suspectă, singurul răspuns de certitudine este examenul histopatologic după excizia completă.

La Wanderma folosim dermatoscopia digitală atât pentru evaluarea unei alunițe anume, cât și pentru monitorizarea planificată a pacienților cu risc, vezi pagina noastră de dermatoscopie și cartografiere FotoFinder.

Cum se tratează o aluniță care se schimbă?

Nu orice aluniță care se schimbă se scoate. „Tratamentul” depinde de verdict. Dacă leziunea este clar benignă și stabilă, de multe ori nu e nevoie de nimic sau doar de o reevaluare la interval. Dacă e incertă, dermatologul poate recomanda monitorizare dermatoscopică programată, pentru a vedea dacă evoluează.

Dacă e suspectă, se practică excizia chirurgicală completă cu examen histopatologic, singura cale de a ști cu adevărat despre ce e vorba. O aluniță suspectă nu se arde, nu se rade și nu se tratează cu laser în scop „estetic”: aceste metode distrug exact țesutul necesar diagnosticului.

Îndepărtarea cosmetică a unei alunițe se face doar după ce a fost evaluată și considerată benignă.

Ce pot face acasă? Autoexaminare și prevenție

Autoexaminarea lunară e cel mai simplu obicei protector. Privește-ți pielea la lumină bună, folosește o oglindă pentru zonele greu vizibile (spate, scalp, tălpi, palme și spațiile dintre degete) și aplică regula ABCDE și semnul „rațuștei urâte”.

Verifică și unghiile de la mâini și picioare: o dungă pigmentată nou apărută care se lățește sub unghie, mai ales dacă pigmentul urcă pe pielea din jur (semnul Hutchinson), sau o pată închisă care se schimbă pe palmă ori talpă, trebuie arătată medicului: sunt localizări în care melanomul e depistat frecvent târziu, inclusiv la persoanele cu pielea închisă la culoare, la care melanomul apare tipic acral sau subunghial și nu depinde de expunerea la soare.

Fotografiază alunițele care te interesează și compară în timp, o poză de acum câteva luni valorează mai mult decât o amintire.

Pe termen lung, cea mai bună prevenție este fotoprotecția: SPF adecvat, evitarea arsurilor solare și a solarului: ambele cresc riscul de melanom, iar aparatele de bronzare cu UV sunt clasificate de Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC, OMS) în Grupa 1, „cancerigene pentru om”, alături de fumat.

Cine are multe alunițe atipice sau antecedente familiale de melanom beneficiază de o hartă a alunițelor realizată la cabinet și actualizată periodic. Autoexaminarea nu înlocuiește controlul dermatologic, îl completează, ajutându-te să observi devreme ce trebuie arătat medicului.

Când merg la medic?

Programează un consult dermatologic dacă observi oricare dintre semnele ABCDE, o aluniță nouă apărută după 40 de ani, o aluniță care sângerează, mănâncă persistent, formează crustă sau doare, ori una care arată vizibil diferit de celelalte.

Mergi la control periodic dacă ai multe alunițe atipice, antecedente personale sau familiale de melanom, un fototip deschis care se arde ușor, un istoric de arsuri solare severe, ești imunosupresat (transplant de organ, tratamente imunosupresoare sau biologice) ori ai avut deja un cancer de piele.

Un fototip deschis crește riscul, dar absența lui NU îl exclude: melanomul apare și la pielea închisă la culoare, unde ia frecvent forme acrale sau subunghiale, independente de soare, orice leziune care se schimbă se evaluează indiferent de fototip.

Regula practică: dacă stai la îndoială dacă merită arătată, arat-o. O evaluare care se termină cu „e o aluniță banală” este exact rezultatul dorit, liniștea vine din verificare, nu din amânare.

Ce ne întreabă pacienții în cabinet

E cancer dacă mi s-a schimbat o aluniță?

Cel mai des, nu. Multe alunițe se modifică din motive benigne, hormonale, de creștere sau de îmbătrânire. Dar pentru că melanomul se manifestă tocmai prin schimbare, noi preferăm să vedem leziunea și să confirmăm dermatoscopic că e banală, decât să ghicim.

Alunița mă mănâncă și uneori sângerează, e grav?

Mâncărimea persistentă și mai ales sângerarea fără traumatism sunt semne pe care nu le ignorăm. Nu înseamnă automat ceva grav, dar sunt exact motivele pentru care recomandăm o evaluare cât mai curândă, nu o așteptare.

Am zeci de alunițe, cum să le urmăresc pe toate?

La pacienții cu multe alunițe folosim cartografierea digitală (FotoFinder): fotografiem harta alunițelor și o comparăm la controalele următoare. Așa surprindem schimbarea reală a unei singure alunițe, chiar dacă ochiul n-ar sesiza-o între atâtea.

Mi-a apărut o aluniță nouă la 45 de ani, e normal?

Majoritatea alunițelor apar până la vârsta adultă tânără. O leziune pigmentată nouă după 40 de ani nu e neapărat un motiv de îngrijorare, dar intră în categoria pe care preferăm s-o evaluăm dermatoscopic, tocmai pentru că iese din tipar.

Se poate scoate o aluniță doar pentru că mă deranjează estetic?

Da, dar numai după ce a fost evaluată și considerată benignă. Nu ardem și nu îndepărtăm cosmetic o aluniță suspectă, pentru că am distruge țesutul necesar diagnosticului. Ordinea corectă e: întâi verificăm, apoi decidem.

Mituri frecvente despre alunițele

Surse medicale

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul dermatologic. O aluniță care se schimbă trebuie evaluată de un medic; nu îți pune singur diagnosticul pe baza acestui text sau a unei aplicații.