Dermatita atopică

Ce este dermatita atopică și de ce apare?

Dermatita atopică, numită și eczemă atopică, este cea mai frecventă dermatoză inflamatorie cronică. Debutează de obicei în copilărie, cel mai adesea în primii ani de viață, dar uneori apare pentru prima dată la vârsta adultă. Trăsăturile ei definitorii sunt pruritul intens și evoluția cronică sau cronic recidivantă.

Este o boală genetică complexă, influențată de factori de mediu. Pielea atopică are o barieră fragilă, care pierde apă mai ușor și lasă să pătrundă iritanți și alergeni. Peste această fragilitate se suprapune o inflamație imună ce întreține roșeața și mâncărimea.

Boala se asociază frecvent cu alte afecțiuni atopice: rinoconjunctivita alergică, astmul, alergiile alimentare și, mai rar, esofagita eozinofilică. Acestea pot apărea simultan sau se pot dezvolta succesiv, într-o secvență dependentă de vârstă numită „marș atopic”.

Dermatita atopică și alergiile alimentare afectează cu predilecție sugarii și copiii mici, astmul apare la copiii mai mari, iar rinoconjunctivita predomină la adolescenți. Tocmai de aceea tratamentul nu se adresează doar episoadelor de acutizare, ci controlului de durată al bolii.

Cum arată dermatita atopică la sugar, la copil și la adult?

La sugar predomină inflamația acută, cu plăci roșii, uneori zemuinde și crustificate. Zonele afectate tipic sunt obrajii, scalpul și suprafețele de extensie ale extremităților. Copilul este agitat, doarme fragmentat și se freacă de așternut, pentru că mâncărimea nu îl lasă în pace.

La copil și la adult tabloul devine cronic. Apar lichenificarea, adică îngroșarea pielii cu accentuarea pliurilor, descuamarea și excoriațiile, cu predilecție pentru zonele flexurale: fosele antecubitale, adică plica cotului, și spatele genunchiului.

În formele cronice se descriu papule confluente și lichenificare pe gleznă, din cauza gratajului și a frecării repetate, dar și plăci eczematoase indurate, cu excoriații, pe fața dorsală a mâinii și la încheietură. Mâna poate fi sever afectată, cu lichenificare marcată.

La adult, fața poate fi afectată sever, cu piele îngroșată, uscată și descuamată pe frunte și în jurul ochilor. Formele generalizate asociază excoriații, crustificare și lichenificare pe suprafețe întinse ale trunchiului și membrelor.

Aspectul diferă și în funcție de fototipul pielii. Pe pielea închisă la culoare, roșeața se observă mai greu și poate apărea violacee sau brună, ceea ce face ca boala să fie uneori subestimată la prima privire.

De ce provoacă dermatita atopică o mâncărime atât de puternică?

Pruritul este trăsătura care definește boala. Inflamația din piele stimulează terminațiile nervoase, iar bariera cutanată deteriorată amplifică semnalul. Mâncărimea se accentuează adesea seara și noaptea, când nu mai există distrageri, și fragmentează somnul.

Gratajul și frecarea repetate produc excoriații și, în timp, lichenificare: pielea se îngroașă, iar pliurile devin adânci. Aceste leziuni întrețin inflamația, care întreține la rândul ei pruritul. Așa se închide cercul vicios „mâncărime–scărpinat”, cunoscut oricărui pacient atopic.

Ruperea pielii deschide și o poartă de intrare pentru bacterii. Din acest motiv, controlul pruritului nu ține de confort, ci este o componentă esențială a tratamentului, discutată la fiecare consult.

Ce factori declanșează puseele?

Puseele apar pe un teren deja fragil, împinse de factori exteriori. Printre cei mai frecvenți se numără aerul rece și uscat din sezonul rece, aerul supraîncălzit din interior, apa fierbinte, băile prelungite, săpunurile agresive și detergenții.

Contribuie și transpirația, hainele din lână sau din materiale sintetice aspre, praful, fumul de țigară, stresul și lipsa somnului. La unii pacienți intervin alergeni respiratori sau alimentari, dar aceștia nu explică toate acutizările și nu sunt cauza bolii.

Declanșatorii se identifică prin observație atentă și prin discuție cu medicul, nu prin excluderi preventive. Dietele restrictive impuse fără indicație medicală pot afecta creșterea copilului, fără să amelioreze eczema.

Ce alte forme poate lua dermatita atopică?

Fața este afectată frecvent în manifestările localizate ale bolii. Eczema buzelor, denumită cheilitis sicca, este frecventă la pacienții cu dermatită atopică, mai ales iarna. Se caracterizează prin uscăciunea și „crăparea” buzelor, uneori cu descuamare și fisurare, și se poate asocia cu cheilită angulară.

Mâinile pot fi afectate izolat sau împreună cu restul tabloului clinic. În clasificarea dermatitei mâinilor, forma endogenă atopică se recunoaște prin terenul atopic și prin afectarea porțiunii distale a degetelor, cu modificări subacute sau cronice.

Alte tipare de eczemă pot semăna cu dermatita atopică sau se pot suprapune peste ea: eczema numulară, eczema de mâini, dermatita palmoplantară, dermatita seboreică sau dermatita de stază. Diferențierea are consecințe practice, pentru că îngrijirea recomandată nu este aceeași.

Două situații de la nivelul buzelor nu se pun pe seama eczemei atopice. O buză umflată persistent, care nu se comportă ca o uscăciune de sezon, și o leziune care nu se vindecă pe buza inferioară, la o persoană cu expunere solară îndelungată, se evaluează separat, la medic.

Cum se pune diagnosticul de dermatită atopică?

Diagnosticul este clinic și, de regulă, investigațiile nu sunt necesare. Medicul dermatolog îl stabilește pe baza aspectului leziunilor, a distribuției lor pe corp în funcție de vârstă, a caracterului cronic recidivant și a prezenței pruritului, la care se adaugă istoricul personal și familial de atopie. Autoevaluarea online nu înlocuiește examinarea directă a pielii.

Nu există un test unic de confirmare. Pentru a documenta cât de severă este boala și cum răspunde la tratament, medicul poate folosi scoruri standardizate, precum EASI și SCORAD. Ele transformă o impresie clinică într-o măsurătoare comparabilă de la un control la altul.

Testele alergologice, precum testele cutanate prick sau IgE specifice, se folosesc selectiv, când istoricul sugerează un declanșator precis. Testele epicutanate ajută atunci când se suspectează o dermatită de contact alergică suprapusă sau când eczema rezistă la tratamentul corect condus.

Diagnosticul diferențial include dermatita seboreică, psoriazisul, dermatita de contact iritativă sau alergică, scabia și alte forme de eczemă. La adultul la care eczema apare pentru prima dată sau nu răspunde la tratamentul corect condus, medicul ia în calcul și limfomul cutanat cu celule T, numit micozis fungoid, ale cărui pete pot fi confundate cu o dermatită.

În micozis fungoid debutul este de obicei la vârsta adultă, iar confirmarea cere adesea mai multe biopsii cutanate, repetate în timp. Din același motiv, o eczemă severă la sugar, apărută foarte devreme, rezistentă la tratament și însoțită de infecții repetate sau de creștere deficitară, se reevaluează, în loc să fie tratată la nesfârșit la fel.

Cum se tratează dermatita atopică?

Principiul terapeutic este atitudinea proactivă, nu doar stingerea puseelor. Aceasta înseamnă evitarea factorilor declanșatori, folosirea regulată a emolientelor și terapie antiinflamatoare pentru controlul inflamației subclinice, nu numai pentru episoadele de acutizare.

Emolientul este fundația îngrijirii. Se aplică zilnic, generos, pe toată pielea, inclusiv în perioadele fără leziuni vizibile, și se folosește pe termen lung, chiar și atunci când pielea arată bine. Baia scurtă, cu apă călduță și produse blânde, urmată imediat de emoliere pe pielea încă umedă, protejează bariera cutanată.

Terapia antiinflamatoare topică se folosește numai pe indicație medicală. Dermatocorticoidul se alege în potența potrivită zonei și vârstei, iar un tub rămas de la alt puseu, de la altă zonă a corpului sau de la altă persoană nu este un tratament. Pe termen lung, un corticoid topic cu potență nepotrivită crește riscul de efecte secundare și își pierde din eficiență.

Inhibitorii topici de calcineurină, tacrolimus și pimecrolimus, sunt utili mai ales pe față, pleoape și pliuri. Nu se aplică pe piele cu semne de infecție și se evită pe leziuni virale active, precum herpes simplex, molluscum contagiosum sau veruci. Usturimea la primele aplicări este foarte frecventă și de obicei trecătoare, iar expunerea la soare se reduce.

Există și opțiuni topice care nu conțin corticosteroid, precum crisaborol sau inhibitorii topici de JAK. Asta nu înseamnă „fără reguli”: au vârstă minimă, suprafață maximă tratată și durată proprii, iar disponibilitatea diferă de la o țară la alta. Vârsta de la care se poate folosi fiecare produs o stabilește medicul care prescrie.

Ce se face când tratamentul local nu mai este de ajuns?

Odată ce boala este controlată, medicul poate recomanda un tratament de întreținere aplicat intermitent pe zonele care recidivează. O schemă des folosită este aplicarea topicului două zile pe săptămână, cu pauză în celelalte cinci. Schema se începe numai după consult, cu produsul, potența și zonele stabilite de medic, nu cu tubul rămas în casă.

Pansamentele umede pot calma inflamația în puseele acute, dar se folosesc după instruire și la indicația medicului, de regulă câteva zile. Aplicate peste un corticoid topic, cresc absorbția acestuia în piele; folosite prelungit împreună cu un corticoid, au fost asociate cu infecție bacteriană și cu scăderea cortizolului. Nu se aplică peste leziuni cu semne de infecție.

Pentru formele severe, insuficient controlate topic, există terapii sistemice țintite. Dupilumab a fost primul agent biologic aprobat în dermatita atopică, urmat de tralokinumab, lebrikizumab și nemolizumab. Cel mai frecvent efect advers al dupilumabului este inflamația ochiului; ochiul roșu, usturimea sau senzația de corp străin se raportează medicului, care poate cere consult oftalmologic.

Inhibitorii orali de JAK, precum baricitinib, upadacitinib și abrocitinib, acționează rapid, dar au un profil de siguranță diferit. Înainte de inițiere se face screening pentru tuberculoză, hepatite B și C și HIV, se recomandă vaccinarea împotriva zonei zoster, iar prudența este mai mare peste 65 de ani, la fumătorii de lungă durată și la risc cardiovascular sau trombotic.

Fototerapia cu UVB cu bandă îngustă rămâne o opțiune pentru pacienți selectați. Nu se face la persoane cu melanom sau cu alt cancer de piele în antecedente, cu afecțiuni genetice care predispun la cancer cutanat, cu boli fotosensibile precum lupusul sau dermatomiozita, ori sub imunosupresoare precum ciclosporina, azatioprina sau micofenolatul. Ochii și fața se protejează în timpul ședinței.

Ce se întâmplă când pielea atopică se infectează cu bacterii?

Dermatita atopică se asociază cu o predispoziție la infecții cutanate, în special cu Staphylococcus aureus și cu virusul herpes simplex. Pielea fisurată prin grataj oferă o poartă de intrare pentru bacterii, iar inflamația cronică favorizează colonizarea.

Infecțiile țesuturilor moi apar frecvent prin inoculare bacteriană la nivelul unor soluții de continuitate ale pielii, inclusiv pe fondul unor afecțiuni cutanate preexistente, precum dermatita atopică sau eczema.

Impetigo este o infecție bacteriană acută, foarte contagioasă, produsă de Staphylococcus aureus sau de streptococ. Se observă cel mai frecvent la preșcolari și adolescenți; la adult apare mai rar, de obicei pe o piele deja bolnavă. Se transmite de la persoană la persoană, dar și prin prosoape ori îmbrăcăminte, și afectează în special fața și extremitățile.

De obicei starea generală nu este afectată, însă uneori apar limfadenită, febră ușoară și stare generală modificată. Crustele galbene, secreția purulentă, durerea care înlocuiește mâncărimea, extinderea rapidă a leziunilor sau febra cer evaluare medicală rapidă. Peste asemenea leziuni nu se aplică antiinflamator topic pe cont propriu.

Pe pielea atopică pot apărea și molluscum contagiosum sau o dermatită de contact suprapusă. Rar, inflamația se extinde pe aproape toată pielea, sub formă de eritrodermie, cu edem, tulburări de termoreglare și pierdere de lichide și de proteine: această situație cere evaluare în aceeași zi. Impactul psihologic al bolii este, la rândul lui, real.

Ce este eczema herpeticum și de ce este o urgență?

Infecția cu virusul herpes simplex poate produce eczema herpeticum, o infecție virală diseminată. Apare mai ales la sugarii și la copiii cu dermatită atopică și este considerată una dintre puținele urgențe dermatologice. Se manifestă prin grupuri de vezicule pruriginoase și dureroase sau prin eroziuni „ștanțate”, cu febră și ganglioni măriți.

Veziculele sunt asemănătoare între ele, grupate, adesea cu o mică adâncitură centrală, iar conținutul poate fi clar, purulent sau hemoragic. Pot zemui ori sângera, apoi formează cruste și eroziuni. Erupția se extinde rapid și doare, ceea ce o deosebește de un puseu obișnuit de eczemă.

Tratamentul antiviral început prompt face de obicei inutilă internarea. Antiviralul intravenos, administrat în spital, este necesar atunci când pacientul nu poate lua comprimate sau când infecția se agravează. În formele severe pot fi afectați ochii, creierul, plămânii sau ficatul, motiv pentru care evaluarea nu se amână.

Când sunt implicate pleoapa ori ochiul, sau doar există suspiciunea, este nevoie de consult oftalmologic. Ochi roșu, durere oculară, sensibilitate la lumină sau vedere neclară la o persoană cu eczemă și vezicule în jurul ochiului înseamnă evaluare oftalmologică în aceeași zi. Ce se face cu tratamentul topic decide medicul.

Virusul ajunge pe pielea atopică prin contact. Un copil cu eczemă îl poate lua de la un sărut, de la o furculiță, de la un pahar sau de la un ruj de buze folosit în comun de cineva cu herpes labial. Contactul piele pe piele se evită chiar și atunci când vezicula de pe buză pare uscată.

Când trebuie mers la medic pentru eczemă?

Un consult dermatologic este indicat când eczema nu se ameliorează după îngrijirea de bază, când puseele revin des, când mâncărimea tulbură somnul sau când leziunile se extind pe suprafețe mari ale corpului.

Merită evaluate și situațiile în care boala apare pentru prima dată la vârstă adultă, când sunt afectate fața, pleoapele ori mâinile folosite în activitatea profesională, sau când tratamentele care funcționau anterior nu mai dau rezultat.

Semnele de suprainfecție bacteriană, adică crustele galbene, secreția purulentă, durerea care înlocuiește mâncărimea sau extinderea rapidă a leziunilor, cer evaluare în câteva zile, nu la prima programare liberă peste săptămâni. La fel și o eczemă întinsă, care zemuiește pe suprafețe mari, mai ales la un sugar.

Alte situații nu se rezolvă printr-o programare. Vezicule grupate și dureroase care se extind rapid pe eczemă, mai ales la un copil cu febră, un sugar mic febril, un copil somnolent, care refuză alimentația sau plânge inconsolabil, frisoanele la orice vârstă și roșeața pe aproape toată pielea înseamnă prezentare în aceeași zi la camera de gardă sau la unitatea de primiri urgențe, cea pediatrică pentru copil.

La stare generală alterată se apelează 112, fără să se aștepte o programare. Veziculele sau leziunile din jurul ochiului, durerea oculară, ochiul roșu ori vederea neclară cer consult oftalmologic în aceeași zi. În rest, impactul asupra calității vieții rămâne un motiv legitim de consult: la copiii cu dermatită atopică, calitatea vieții este mai afectată decât la copiii cu diabet zaharat sau cu epilepsie.

Alergia alimentară imediată nu este un puseu de eczemă. Urticaria și umflarea feței apărute la scurt timp după un aliment, împreună cu dificultatea de a respira, senzația de constricție în gât, tusea, respirația șuierătoare, crampele abdominale, greața, amețeala sau leșinul pot fi semnele unei anafilaxii. Este o urgență medicală, care cere internare pentru supraveghere. Până la sosirea ajutorului, persoana stă întinsă: nu se ridică în picioare și nu merge.

Ce mituri circulă despre eczema atopică și ce nu funcționează?

„Trece de la sine, este doar piele uscată.” Dermatita atopică este o boală inflamatorie cronică, nu o simplă uscăciune. Poate intra în remisiune în timp, însă terenul rămâne, iar îngrijirea zilnică face diferența dintre o piele stabilă și pusee repetate.

„Cremele cu cortizon subțiază pielea, deci se evită.” Folosite corect, pe indicație medicală, în potența potrivită zonei și vârstei, tratamentele topice antiinflamatoare sunt eficiente. Riscul vine din utilizarea haotică, în ambele sensuri: fie prelungită și nesupravegheată, fie prea timidă pentru a stinge inflamația. Regula practică este produsul prescris, pentru zona prescrisă, pe durata prescrisă.

„Dacă nu conține cortizon, atunci este inofensiv.” Nici topicele fără corticosteroid nu se folosesc oricum: au vârstă minimă, suprafață maximă și durată proprii, nu se aplică peste piele infectată, iar în timpul folosirii lor expunerea la soare se reduce.

„Eczema vine sigur de la alimente.” Alergiile alimentare pot coexista, mai ales la sugari și la copiii mici, dar rareori explică singure boala. Excluderea alimentelor fără confirmare medicală nu vindecă eczema și poate produce carențe nutriționale.

Nu ajută băile fierbinți prelungite, săpunurile „dezinfectante” folosite zilnic, produsele parfumate, remediile aplicate pe piele fisurată, aplicarea antiinflamatorului peste cruste galbene sau vezicule grupate și amânarea tratamentului până când leziunile devin severe.

Cum se poate ține boala sub control pe termen lung?

Controlul de durată se sprijină pe rutină, nu pe intervenții de urgență. Emolierea zilnică, evitarea iritanților cunoscuți, unghiile scurte la copii, îmbrăcămintea din bumbac și temperaturile moderate în locuință reduc frecvența și intensitatea puseelor.

Tratamentul antiinflamator folosit proactiv, pe zonele care recidivează frecvent și după schema stabilită de medic, se adresează inflamației subclinice. Astfel, îngrijirea previne acutizările, în loc să alerge după ele.

În familie contează și o regulă simplă: cine are herpes labial activ nu sărută copilul cu eczemă și nu împarte cu el prosoape, pahare, tacâmuri sau ruj de buze, până la vindecarea completă a leziunii.

Pentru că boala afectează somnul, viața de familie și activitatea la școală sau la serviciu, un plan de îngrijire scris și revizuit periodic la control ajută pacientul sau familia să știe exact ce au de făcut zilnic și cum procedează în puseu.

Opțiunile de tratament, pe scurt

• Emoliente aplicate regulat — Folosirea regulată a emolientelor este fundamentul managementului. Se aplică zilnic, generos, pe toată suprafața pielii, inclusiv în perioadele fără leziuni vizibile, și pe termen lung, chiar dacă pielea arată și se simte confortabil.
• Baie scurtă și curățare blândă — Apă călduță, durată scurtă, produse de curățare fără săpun agresiv, tamponare ușoară și aplicarea emolientului imediat după baie, pe pielea încă umedă.
• Evitarea factorilor declanșatori — Identificarea și evitarea iritanților și a declanșatorilor individuali fac parte din atitudinea proactivă recomandată în dermatita atopică, alături de emoliere și de terapia antiinflamatoare.
• Dermatocorticoizi topici — Se folosesc numai pe indicația medicului, în potența adaptată zonei anatomice și vârstei, pentru controlul puseelor. Un tub rămas de la un puseu anterior, de la altă zonă a corpului sau de la altă persoană nu este un tratament. Pe termen lung, un corticoid topic cu potență nepotrivită crește riscul de efecte secundare și își pierde din eficiență. Nu se aplică pe leziuni cu semne de infecție: cruste galbene, secreție purulentă sau vezicule grupate.
• Inhibitori topici de calcineurină — Tacrolimus și pimecrolimus sunt alternative topice antiinflamatoare, utile mai ales pe zonele sensibile precum fața, pleoapele și pliurile, dar și în tratamentul proactiv de întreținere. Nu se aplică pe zone cu infecție virală cutanată activă, precum herpes simplex, molluscum contagiosum sau veruci, iar dacă apare o infecție în zona tratată, aplicarea se oprește până la rezolvarea acesteia. Usturimea sau senzația de arsură la locul aplicării este foarte frecventă, mai ales la început, și de obicei trecătoare. În timpul tratamentului se reduce expunerea la soare și la surse artificiale de ultraviolete. Vârsta minimă de la care sunt aprobate diferă de la o țară la alta și se stabilește de medicul care prescrie; nu se folosesc la copiii mici pe baza unui tub rămas de la un frate mai mare.
• Alte tratamente topice nesteroidiene — În funcție de disponibilitate și de indicația medicului, pot fi folosite crisaborol sau inhibitori topici de JAK, precum ruxolitinib ori delgocitinib. Sunt opțiuni care nu conțin corticosteroid, dar care au la rândul lor reguli proprii de utilizare: vârstă minimă, suprafață maximă tratată și durată, stabilite de medic. Disponibilitatea și indicațiile aprobate diferă de la o țară la alta.
• Tratament antiinflamator proactiv de întreținere — Aplicarea antiinflamatorului pe zonele care recidivează frecvent, după schema stabilită de medic, se adresează inflamației subclinice. O variantă des folosită, odată ce boala este controlată, este aplicarea topicului două zile pe săptămână, cu pauză în restul zilelor. Schema se inițiază numai după consult, cu produsul, potența și zonele stabilite de medic.
• Pansamente umede și măsuri antiseptice — În puseele acute, pansamentele umede pot ajuta la calmarea inflamației, dar se folosesc după instruire și la indicația medicului, de regulă câteva zile, până se liniștesc roșeața, edemul și zemuirea. Aplicate peste un corticoid topic, cresc absorbția acestuia în piele; folosite prelungit împreună cu un corticoid, au fost asociate cu infecție bacteriană și cu scăderea cortizolului. Nu se aplică peste leziuni cu semne de infecție. Măsurile antiseptice, precum băile cu antiseptic, se folosesc doar la recomandarea medicului, când colonizarea bacteriană întreține boala.
• Terapie imunomodulatoare și biologică — Se recomandă pentru formele mai severe de boală, insuficient controlate prin tratament topic corect aplicat. Include imunosupresoare clasice și agenți biologici, între care dupilumab a fost primul aprobat în dermatita atopică, urmat de tralokinumab, lebrikizumab și nemolizumab. Cel mai frecvent efect advers al dupilumabului este inflamația oculară, respectiv conjunctivita: ochiul roșu, usturimea sau senzația de corp străin se raportează medicului curant, care poate recomanda consult oftalmologic; de regulă tratamentul poate fi continuat. Indicația, alegerea și monitorizarea aparțin exclusiv medicului.
• Inhibitori orali de JAK — Baricitinib, upadacitinib și abrocitinib sunt opțiuni sistemice eficiente, cu acțiune rapidă, dar cu un profil de siguranță diferit de al agenților biologici. Cresc susceptibilitatea la infecții bacteriene, fungice, micobacteriene și virale, motiv pentru care înainte de inițiere se face screening pentru tuberculoză, hepatite B și C și HIV, iar vaccinarea împotriva zonei zoster este recomandată. Prudența este mai mare la persoanele peste 65 de ani, la fumătorii de lungă durată, la cele cu boală aterosclerotică, cu risc de tromboembolism arterial sau venos ori cu antecedente de cancer. Alegerea între un agent biologic și un inhibitor de JAK aparține medicului.
• Fototerapie — Fototerapia cu UVB cu bandă îngustă este o opțiune pentru pacienți selectați, cu forme extinse sau rezistente la tratamentul topic, efectuată în cadru medical, după evaluare. Nu se face la persoanele cu melanom sau cu alt cancer de piele în antecedente, cu afecțiuni genetice care predispun la cancer cutanat, cu leziuni premaligne actuale, cu boli fotosensibile precum lupusul eritematos sistemic sau dermatomiozita, ori la cele care nu pot respecta procedurile de siguranță sau nu pot sta în picioare. Tratamentul imunosupresor concomitent, precum ciclosporina, azatioprina sau micofenolatul, este o contraindicație relativă. În timpul ședinței se protejează ochii și fața.
• Tratamentul suprainfecțiilor — Dermatita atopică se asociază cu predispoziție la infecții cutanate, în special cu Staphylococcus aureus și cu virusul herpes simplex. Suspiciunea de suprainfecție cere evaluare medicală și tratament țintit, nu improvizație. În eczema herpeticum, tratamentul antiviral început prompt face de obicei inutilă internarea; antiviralul intravenos, administrat în spital, este necesar atunci când pacientul nu poate lua comprimate sau când infecția se agravează. Când este afectată ori se suspectează afectarea pleoapei sau a ochiului, este necesar consult oftalmologic. Continuarea sau oprirea tratamentului topic în această perioadă se decide de medic.
• Prevenirea eczemei herpeticum — Copilul cu eczemă poate lua virusul herpes simplex de la un sărut, de la o furculiță, de la un pahar sau de la un ruj de buze folosit în comun de o persoană cu herpes labial. Contactul piele pe piele cu o persoană care are herpes labial se evită chiar și atunci când leziunea de pe buză pare uscată.

Mituri frecvente despre dermatită atopică

Surse medicale

Acest articol are caracter informativ și educativ și nu înlocuiește consultul medical, diagnosticul sau tratamentul stabilit de un medic. Informațiile prezentate nu constituie diagnostic online și nu pot fi folosite pentru autotratament. Pentru orice simptom cutanat persistent sau agravat, se recomandă evaluarea de către un medic dermatolog.