pH-ul pielii: mantaua acidă, rol și dezechilibre

Ce este pH-ul pielii?

pH-ul pielii este măsura acidității de la suprafața pielii. Scala pH are ca reper valoarea 7, care înseamnă neutru. Sub ea, un mediu este acid, iar peste ea este alcalin, adică bazic. Pielea sănătoasă are o suprafață ușor acidă, cu valori situate în general între 4 și 6, în timp ce straturile vii ale epidermului, de dedesubt, sunt aproape neutre.

Cea mai utilă imagine este solul unei grădini. Aciditatea pământului decide ce plante cresc bine și ce buruieni se înmulțesc. La fel, aciditatea suprafeței decide ce microbi se simt acasă pe piele și ce enzime din stratul cornos lucrează corect. Pelicula ușor acidă care face acest lucru se numește mantaua acidă, termen propus de Schade și Marchionini în 1928 (în germană, „Säuremantel”).

pH-ul pielii nu este totuna cu hidratarea sau cu tipul de ten, deși toate se influențează reciproc. El este o piesă a barierei, alături de stratul cornos și de lipidele dintre celule, straturi descrise pe larg în anatomia pielii. De aceea, la Wanderma nu îl privim ca pe o cifră izolată: îl citim împreună cu bariera cutanată pe care o susține.

Cum se formează și se menține mantaua acidă?

Mantaua acidă se formează din mai multe surse care lucrează împreună, de la suprafață spre adâncime. La exterior contează ce aduc glandele pielii. În stratul cornos contează ce rezultă din propria lui maturare. Pe scurt:

Rezultatul este un gradient: pH-ul scade treptat din straturile vii, aproape neutre, spre suprafață, unde pielea este cea mai acidă. Și melanogeneza, procesul care produce pigmentul, contribuie discret: melanozomii ajunși în stratul cornos îl pot acidifica puțin, mai ales la pielea mai pigmentată. Iar acidul lactic din transpirație este aceeași moleculă care apare, ca umectant, în unele creme hidratante.

Ce rol are pH-ul acid și de ce contează pentru piele?

Rolul principal al pH-ului acid este să țină bariera în funcțiune. Lipidele eliberate în stratul cornos sunt prelucrate de enzime (beta-glucocerebrozidaza și sfingomielinaza acidă) care lucrează bine doar în mediu acid. Ele produc ceramide, „mortarul” dintre celulele cornoase. Când pH-ul urcă spre neutru, enzimele încetinesc, iar refacerea barierei după o agresiune întârzie.

pH-ul reglează și descuamarea. Celulele de la suprafață se desprind controlat datorită unor enzime numite serin-proteaze (calicreinele), care devin mai active la pH neutru sau alcalin. Pe o suprafață alcalinizată ele lucrează prea mult: celulele se desprind neuniform, iar pielea se descuamează.

Mantaua acidă este, totodată, o apărare antimicrobiană. Mediul acid favorizează bacteriile obișnuite ale pielii și frânează înmulțirea celor dăunătoare, precum Staphylococcus aureus sau Candida albicans. Și unele dintre peptidele antimicrobiene produse de piele lucrează mai bine la pH acid.

Există și o legătură cu inflamația. Aceleași calicreine, activate de un pH ridicat, pot porni în piele și semnale inflamatorii, nu doar o descuamare dereglată. Un pH echilibrat nu vindecă singur pielea, dar îi lasă mecanismele de reparare să lucreze.

Ce modifică pH-ul pielii?

pH-ul pielii nu este fix: se schimbă cu vârsta, cu zona corpului și, mai ales, cu felul în care îngrijim pielea. Unii factori sunt fiziologici, alții țin de obiceiurile de zi cu zi.

La naștere, pielea are un pH aproape neutru, mai ridicat decât al adultului, și ajunge la valori asemănătoare adultului încă din perioada de sugar. La vârstnici, pH-ul urcă din nou. Pliurile (axilele, zona inghinală, spațiile dintre degete, zona de sub sâni) au în mod natural un pH mai ridicat, iar la fototipurile Fitzpatrick cu pielea mai închisă suprafața este ușor mai acidă.

Genetica și hidratarea contează și ele. Mutațiile genei filagrinei, frecvente în dermatita atopică și prezente în ihtioza vulgară, reduc produșii acizi din stratul cornos. Iar umiditatea pielii contează și ea: pielea ținută multă vreme umedă și acoperită devine mai puțin acidă, iar la vârstnici un strat cornos mai uscat merge cu un pH mai ridicat.

Spălarea este factorul extern cel mai la îndemână. Chiar și apa simplă ridică pentru scurt timp pH-ul, pentru că îndepărtează o parte din aminoacizii solubili de la suprafață. Pielea sănătoasă îl readuce singură la normal. Săpunurile clasice, alcaline, îl ridică mai mult și mai durabil, iar folosite des lasă suprafața alcalinizată și bariera slăbită.

Ocluzia completează lista. Pielea acoperită multă vreme, sub scutec sau în pliurile care rămân umede, devine mai puțin acidă. Contactul prelungit cu urina și cu materiile fecale amestecate sub scutec alcalinizează și mai mult zona: bacteriile din scaun descompun ureea din urină și eliberează amoniac.

Cum se vede când pH-ul pielii se dereglează?

Un pH dereglat nu se vede direct, ci prin urmele lui asupra barierei. Semnele sunt nespecifice și apar și din alte motive, de aceea contează tiparul și contextul, nu un singur simptom. Iată cele mai frecvente:

Dintre afecțiuni, legătura cea mai bine descrisă este cu dermatita atopică: pielea cu eczemă are un pH mai ridicat decât pielea din jur, iar deficitul de filagrină și colonizarea cu stafilococ se adaugă aceluiași mecanism. Spălarea frecventă cu apă și săpun întreține, pe aceeași cale, dermatita de contact iritativă și eczema de mâini. Alcalinizarea este discutată ca factor favorizant și în psoriazis.

Ihtioza are și ea, în forma vulgară, un pH mai ridicat și o descuamare dereglată. La bebeluși, dermatita de scutec pornește dintr-un mediu alcalin, în care enzimele din scaun devin mai agresive. Tot umezeala și ocluzia din pliuri favorizează intertrigo și candidoza cutanată. Un studiu a legat și acneea inflamatorie de săpunul alcalin, dar dovezile sunt limitate.

pH-ul nu este cauza unică a niciuneia dintre aceste afecțiuni, ci unul dintre factorii care le întrețin. O roșeață în pliuri care nu se ameliorează, se umezește și se extinde sau o eczemă care revine în ciuda îngrijirii obișnuite nu se mai explică doar prin pH. Evaluarea lor stă la paginile despre afecțiunile respective, unde sunt descrise tratamentul și rostul consultului.

Cum se măsoară pH-ul pielii?

pH-ul pielii se măsoară cu un pH-metru cutanat: un electrod plat din sticlă, legat de un aparat de citire, așezat direct pe piele. Metoda este folosită mai ales în studii și în evaluări de specialitate, pentru că rezultatul depinde mult de condițiile măsurării.

Precauțiile arată cât de sensibil este acest parametru. Electrodul trebuie calibrat, iar surplusul de apă pe piele sau un electrod uscat pot da erori. Transpirația și spălarea de dinainte schimbă și ele rezultatul, pentru că spălarea tinde să alcalinizeze suprafața, oricare ar fi pH-ul produsului folosit.

Alături de pH, se măsoară adesea pierderea transepidermică de apă (TEWL), adică apa care se evaporă prin barieră. Un pH mai ridicat merge de regulă cu o barieră mai slabă, deci cu o pierdere de apă mai mare. La consult, noi judecăm starea mantalei acide mai ales după semnele barierei: uscăciune, descuamare, usturime, zonele afectate și obiceiurile de îngrijire.

Ce susține mantaua acidă și ce chiar funcționează?

Pielea sănătoasă își reface singură mantaua acidă. Rolul îngrijirii este să nu o dezechilibreze zi de zi. Primul pas nu este un produs nou, ci o curățare mai blândă: un produs de curățare sintetic (syndet), cu pH neutru sau ușor acid, în locul săpunului clasic alcalin, apă călduță și fără frecare insistentă.

Frecvența contează la fel de mult ca produsul. Spălatul prea des, mai ales cu săpun, ține suprafața alcalinizată și nu mai lasă pielii timp să își refacă aciditatea. Pe mâini, acest tipar este unul dintre motoarele eczemei. Recomandăm curățarea atunci când e nevoie, nu din reflex. Spălatul mâinilor înainte de masă și după toaletă rămâne necesar; când trebuie să te speli des, folosește un produs blând și pune cremă de mâini după.

Hidratarea ajută indirect. O cremă cu ceramide reface lipidele dintre celule, iar emolienții lucrează mai bine dacă au un pH ușor acid și conțin umectanți precum ureea. Acidul lactic, component natural al mantalei, apare și el în unele creme hidratante. Dovezile sunt limitate: într-un singur studiu, formulele cu acid lactic au crescut ceramidele din stratul cornos și au întărit bariera.

Două precauții rămân valabile. Acidul lactic, ca toți alfa-hidroxiacizii, crește sensibilitatea pielii la soare, deci se folosește împreună cu protecție solară. Pe o piele iritată sau fisurată se introduce doar la sfatul medicului. Iar mai acid nu înseamnă mai bine: exfolierea prea frecventă cu acizi slăbește tocmai bariera pe care pH-ul o protejează.

În zonele cu risc, prevenția ține de ocluzie: scutecul schimbat când e ud sau murdar, pielea bebelușului lăsată să se usuce, pliurile ținute curate și uscate. La Wanderma pornim de la aceste gesturi simple înainte de orice produs, pentru că ele scot din ecuație cei mai frecvenți factori care alcalinizează pielea.

Ce legătură are pH-ul pielii cu microbiomul, imunitatea și vârsta?

pH-ul pielii leagă între ele mai multe subiecte-pilon. Microbiomul pielii, comunitatea de bacterii și fungi care trăiesc pe suprafață, prosperă într-un mediu ușor acid. Când suprafața se alcalinizează, numărul și tipul bacteriilor se pot schimba, iar speciile dăunătoare, precum stafilococul auriu, găsesc teren mai bun.

Sistemul imunitar al pielii folosește și el aciditatea. Un studiu pe stratul cornos uman a arătat că activitatea antibacteriană împotriva stafilococului auriu crește pe măsură ce pH-ul scade, iar unul dintre produșii filagrinei, acidul pirolidon-carboxilic, contribuie direct la mantaua acidă.

Cu vârsta, pH-ul suprafeței crește, iar hidratarea stratului cornos scade. Studiile pe grupuri mari de oameni au găsit valori mai ridicate la vârstnici. Este una dintre piesele care explică felul în care se schimbă bariera odată cu anii și ține de tabloul mai larg despre cum îmbătrânește pielea.

Nutriția și pielea au o relație reală, dar pH-ul de la suprafață se formează local, din transpirație, sebum și produșii filagrinei. Sursele dermatologice pe care ne sprijinim nu descriu un mecanism prin care o dietă „alcalină” să schimbe mantaua acidă; alimentația influențează pielea pe alte căi.

Ce ne întreabă pacienții în cabinet

Pielea mi se strânge după duș. Înseamnă că mi-am stricat pH-ul pielii?

Le explicăm pacienților că senzația de piele strânsă apare des după săpunurile alcaline, care ridică pH-ul și îndepărtează o parte din lipidele de suprafață. Pielea sănătoasă își reface singură aciditatea, dar dacă agresiunea se repetă zilnic, bariera nu mai ține pasul. De obicei recomandăm întâi o curățare mai blândă și apă călduță, apoi o cremă hidratantă; dacă apar descuamare sau mâncărime persistentă, ne gândim și la xeroza cutanată sau la o dermatită.

Am dermatită atopică. Contează pH-ul pentru pielea mea?

Contează mai mult decât la o piele obișnuită. Le explicăm pacienților că, în dermatita atopică, deficitul de filagrină face suprafața mai puțin acidă, iar un pH ridicat slăbește bariera și favorizează stafilococul. De aceea evităm săpunurile alcaline, recomandăm produse de curățare blânde și creme cu ceramide, folosite zilnic, nu doar în puseu. Îngrijirea care respectă pH-ul nu tratează boala, dar sprijină bariera între pusee.

Bebelușul meu face des iritații la scutec. Are legătură cu pH-ul?

Are. Le explicăm părinților că urina și scaunul, mai ales amestecate și ținute mult timp sub scutec, alcalinizează pielea; în acest mediu, enzimele din scaun devin mai agresive și bariera cedează. Dermatita de scutec se previne mai ales prin schimbarea deasă a scutecului, uscarea blândă a pielii și o cremă-barieră. Dacă roșeața persistă în ciuda acestor măsuri, se poate suprapune o candidoză cutanată, pe care o evaluăm la consult.

Pielea mea ustură la aproape orice cremă. Poate fi de la pH?

Poate fi o parte din explicație. Le spunem pacienților că o suprafață alcalinizată, după spălări dese sau exfolieri repetate, face bariera mai permeabilă, iar iritanții pătrund mai ușor. Totuși, o piele dureroasă la cea mai mică atingere sau sindromul de piele sensibilă au și alte mecanisme, de la inflamație la terminațiile nervoase. De aceea, înainte de a schimba produsele la întâmplare, căutăm tiparul: ce ustură, unde și de când.

Mituri frecvente despre pH-ul pielii

Surse medicale

Acest articol are scop informativ și educativ și nu înlocuiește consultul medical. pH-ul pielii este un factor care susține bariera, nu o boală, iar valorile lui variază după zona corpului și vârstă. O roșeață care nu se ameliorează, o eczemă care revine sau iritațiile persistente din pliuri ori din zona scutecului au nevoie de un diagnostic. Nu începe și nu opri un tratament fără îndrumarea unui medic. Acizii exfolianți, inclusiv acidul lactic, cresc sensibilitatea pielii la soare și nu se aplică pe pielea lezată fără sfatul medicului; dacă ești însărcinată sau alăptezi, cere sfatul medicului înainte de a folosi activi puternici.