Esențialul
Lichenul plan este o boală inflamatorie cronică, neinfecțioasă, în care celulele sistemului imun atacă celulele epidermului. Se poate manifesta pe piele, pe mucoasa orală și genitală, pe unghii și pe scalp. Pe piele apar papule violacee, pruriginoase, străbătute de o rețea fină albicioasă. Pe mucoase, aspectul poate fi reticulat, dantelat sau eroziv, iar forma erozivă genitală doare, provoacă dispareunie și apare mult mai frecvent la femei. Diagnosticul se stabilește printr-un examen clinic complet, adesea completat de biopsie, pentru a diferenția boala de lichenul scleros, de reacțiile lichenoide medicamentoase sau de alte afecțiuni inflamatorii ale mucoaselor. Tratamentul urmărește controlul inflamației, ameliorarea simptomelor și prevenirea cicatricilor. Leziunile de pe piele se remit de obicei spontan în unu-doi ani, deși durata variază mult de la o persoană la alta, în timp ce formele mucoase sunt mai persistente și cer urmărire pe termen lung, inclusiv din cauza unui risc mic, dar real, de transformare malignă. O erupție apărută după un medicament nou, care se extinde rapid, cu febră și eroziuni pe mai multe mucoase, nu este lichen plan, ci o urgență medicală.
Ce este lichenul plan și de ce apare?
Lichenul plan este o boală inflamatorie cronică ce poate atinge pielea, mucoasa orală și genitală, unghiile și scalpul. Leziunile sunt, probabil, urmarea unui atac al celulelor T asupra celulelor epidermice care exprimă la suprafață antigene self sau non-self alterate. Cauza exactă rămâne necunoscută.
Nu este o infecție și nu se transmite prin atingere, prin obiecte comune sau prin contact intim, iar apariția ei nu are legătură cu lipsa de igienă. Nu se moștenește ca o boală genetică și nu există un test care să prezică apariția la rude, deși printre factorii contributivi este descrisă o predispoziție genetică.
Boala este relativ frecventă. Forma cutanată este estimată la aproximativ 0,2–1% dintre adulți, iar forma orală, mai des întâlnită, la circa 1–4% din populație. Apare cel mai adesea între 30 și 60 de ani și este rară la copii.
Unele cazuri pot fi induse medicamentos. În anumite regiuni, precum bazinul mediteranean și Japonia, infecția cu hepatita C a fost asociată cu lichenul plan al mucoaselor. Pacienții cu lichen plan sunt de aproximativ cinci ori mai frecvent pozitivi pentru virusul hepatitei C decât populația generală, iar testarea o decide medicul, în funcție de context.
La femeile cu lichen plan vulvar a fost descris un fenotip autoimun și o asociere cu o boală autoimună. Printre ceilalți factori contributivi sunt menționate stresul, leziunile pielii și alergiile de contact. Cât de răspândită este forma genitală nu se știe exact, în parte pentru că unele cazuri rămân nediagnosticate.
Cum arată lichenul plan pe piele?
Leziunea tipică este o papulă mică, poligonală, plată la suprafață, lucioasă și fermă, de culoare violacee. Papulele apar de obicei grupate, cel mai adesea pe fața internă a încheieturilor mâinilor, pe antebrațe, pe glezne și în regiunea lombară.
În engleză, aspectul este rezumat mnemotehnic prin „cei 6 P”: papule și plăci violacee, poligonale, plane și pruriginoase. Pe pielea cu fototip închis, leziunile pot părea mai degrabă violet, gri sau brun decât roșu-violaceu.
La suprafața lor se vede adesea o rețea fină, albicioasă, cunoscută drept striurile Wickham. Această reticulare dantelată poate fi foarte proeminentă atunci când boala atinge zona genitală.
Pruritul sever este o manifestare frecventă. Scărpinatul și traumatismele mici pot face să apară leziuni noi exact pe traiectul zgârieturii, fenomen cunoscut drept răspuns izomorf sau fenomen Koebner.
După ce inflamația se stinge rămân adesea pete brune, care se estompează lent, în luni de zile. Sunt mai vizibile pe pielea cu fototip închis și nu înseamnă că boala este încă activă. Culoarea violacee poate ridica întrebări față de o malformație vasculară, care este însă prezentă de la naștere și are cu totul altă evoluție.
Ce forme de lichen plan există?
Forma clasică este cea cutanată, cu papule violacee pruriginoase. Pe lângă ea sunt descrise variante morfologice: hipertrofică, cu plăci groase pe gambe, inelară, liniară, atrofică, buloasă, inversă sau intens pigmentată.
Boala poate atinge și mucoasele. Lichenul plan oral se manifestă prin rețele albicioase simetrice, dantelate, prin plăci confluente sau prin eroziuni pe obraji, gingii și limbă. Forma reticulară este adesea asimptomatică, iar cea erozivă, dureroasă. Pentru localizarea genitală sunt descrise patru forme distincte.
Unghiile pot fi afectate separat sau împreună cu pielea, cu striuri longitudinale, subțiere și fisurare a lamei unghiale. La nivelul scalpului, forma foliculară se numește lichen planopilaris, cu varianta sa alopecia frontală fibrozantă, iar inflamația poate lăsa zone de alopecie cu cicatrice.
Rar, boala poate atinge esofagul, mai des la femei, cu dificultate la înghițire și îngustări ale lumenului.
Aceeași persoană poate avea, în timp, mai multe localizări. De aceea, evaluarea inițială cuprinde pielea, unghiile, scalpul și mucoasele, chiar dacă pacientul se plânge doar de o singură zonă.
Cum se manifestă lichenul plan genital și oral?
În lichenul plan clasic, leziunile genitale seamănă cu cele de pe restul pielii, dar reticularea dantelată poate fi foarte proeminentă. Afectarea se limitează de obicei la simfiza pubiană și la labiile mari și mici la femei, respectiv la glandul și corpul penisului la bărbați.
Plăcile de la nivelul penisului au frecvent formă inelară. Acesta este aspectul formei clasice: cicatrizarea nu o caracterizează, iar leziunile sunt de obicei autolimitate. Ele pot fi chiar asimptomatice, deși pruritul sever este frecvent.
Lichenul plan eroziv este cu totul altă situație și apare mult mai des la femei decât la bărbați. Durerea și dispareunia sunt cele mai frecvente acuze. La femei apar eroziuni întinse în jurul orificiului vaginal, delimitate de reticulări albe dantelate; leziuni asemănătoare pot apărea și pe labii.
Asocierea leziunilor vulvare, vaginale și gingivale a fost descrisă de Pelisse drept sindrom vulvo-vagino-gingival, un subtip distinct al bolii. El poate cuprinde vulva, vaginul, vestibulul și mucoasa orală, uneori și pielea sau esofagul, iar leziunile nu apar neapărat în același timp în toate zonele.
În forma orală erozivă, durerea poate deveni atât de intensă încât alimentația are de suferit și persoana nu reușește să mențină un aport nutrițional adecvat. De aceea, examinarea cavității orale face parte din evaluarea oricărei paciente cu leziuni genitale erozive, și invers.
Cum se pune diagnosticul de lichen plan?
Diagnosticul începe cu un consult dermatologic complet: examinarea pielii, a unghiilor, a scalpului, a cavității orale și, când este cazul, a zonei genitale. Dermatoscopia poate scoate în evidență rețeaua albicioasă caracteristică de la suprafața leziunilor.
În multe situații se recomandă biopsie cu examen histopatologic, considerată cel mai util instrument de confirmare. Examinarea la microscop este necesară mai ales pe mucoase, unde afecțiunile cicatriciale sunt greu de diferențiat doar după aspectul clinic. În cavitatea orală, biopsia se face frecvent și pentru a exclude un cancer al mucoasei.
Diagnosticul diferențial cuprinde lichenul scleros, pemfigoidul benign al mucoaselor (cicatricial), erupțiile lichenoide medicamentoase, lupusul eritematos cutanat, lichenul simplex cronic, psoriazisul, sifilisul secundar și boala grefă-contra-gazdă.
Este luată în calcul și micoza fungoidă (mycosis fungoides), o formă de limfom cutanat cu celule T; denumirea este istorică și nu înseamnă o infecție cu ciuperci.
Un reper util: absența afectării mucoasei orale sau vaginale ajută la diferențierea lichenului scleros de lichenul plan eroziv. În funcție de context, medicul poate cere analize de sânge, teste alergologice sau poate reevalua medicația administrată.
Niciunul dintre acești pași nu se poate face online. O fotografie nu permite stabilirea unui diagnostic și nu ține locul examinării directe.
Cum se tratează lichenul plan?
Tratamentul urmărește controlul inflamației, ameliorarea pruritului și a durerii și prevenirea cicatricilor sau a sinechiilor în formele erozive ale mucoaselor. Nu există o schemă unică, valabilă pentru toți pacienții.
Nu toată lumea are nevoie de tratament activ. Formele ușoare, asimptomatice, pot fi doar urmărite. Absența tratamentului nu înseamnă însă absența supravegherii: în localizarea orală și genitală, chiar și formele fără simptome se controlează periodic la medic, din cauza riscului mic de transformare malignă.
În majoritatea formelor, tratamentul de primă linie este topic: dermatocorticoizi cu potență adaptată zonei sau inhibitori de calcineurină. Aceștia din urmă sunt utili pe mucoase și pe pielea subțire, dar pot da o senzație de căldură sau de usturime la primele aplicări, iar folosirea îndelungată se face numai sub supraveghere medicală.
În formele erozive genitale, tratamentul acut de câteva săptămâni este urmat frecvent de întreținere pe termen lung. Aceste forme răspund adesea incomplet și recidivează, așa că nu se rezolvă într-o singură vizită și cer urmărire periodică, pentru ajustarea schemei.
Măsurile de sprijin contează mult: emoliente, spălare blândă, renunțarea la produse parfumate sau iritante, evitarea scărpinatului. În afectarea orală, igiena dentară atentă și renunțarea la fumat reduc iritația cronică.
Ce trebuie știut înainte de un tratament mai puternic?
În formele extinse, rezistente sau intens simptomatice, medicul poate recomanda injecții intralezionale cu corticosteroid, fototerapie făcută în cabinet sau un tratament sistemic. Toate se indică și se monitorizează exclusiv medical, prin analize repetate.
Printre opțiunile sistemice descrise se numără corticoterapia orală de scurtă durată, acitretinul, hidroxiclorochina, metotrexatul, azatioprina și micofenolatul de mofetil. Niciuna nu se ia fără prescripție, iar alegerea depinde de formă, de severitate și de celelalte boli ale pacientului.
Pentru femeile de vârstă fertilă există o precizare esențială. Acitretinul, metotrexatul și micofenolatul de mofetil nu se administrează în sarcină. Acitretinul cere contracepție strictă în timpul tratamentului și trei ani după oprire, metotrexatul este contraindicat în sarcină, iar micofenolatul poate provoca avort spontan și malformații.
Sarcina, alăptarea sau intenția de a rămâne însărcinată se anunță medicului înainte de începerea oricărei terapii sistemice. Tipul de contracepție și durata ei după oprirea tratamentului se stabilesc împreună cu medicul care prescrie, inclusiv pentru bărbații aflați sub anumite tratamente.
Poate părea contradictoriu că antimalaricele apar și printre medicamentele care pot induce erupții lichenoide, și printre tratamente: hidroxiclorochina este folosită în anumite forme de lichen plan. Alegerea aparține medicului. Niciun medicament nu se oprește și nu se schimbă fără indicația celui care l-a prescris.
Ce complicații pot apărea și de ce contează urmărirea?
Formele erozive ale mucoaselor duc frecvent la cicatrizare, cu modificarea arhitecturii: pierderea labiilor mici și îngustarea sau chiar obliterarea vaginului, mai ales dacă boala rămâne netratată. Aceste modificări sunt greu de corectat ulterior, motiv pentru care tratamentul precoce și consecvent contează.
Peste leziunile erozive se pot suprapune infecții: candidoză, celulită cu Staphylococcus aureus sau herpes simplex. Febra, frisoanele, roșeața care se întinde rapid în jurul leziunilor, secreția purulentă sau apariția bruscă a unor vezicule grupate foarte dureroase cer evaluare medicală în aceeași zi, nu la următorul control.
Există un risc mic, dar real, de transformare malignă în carcinom scuamocelular, mai ales în lichenul plan oral eroziv, pentru care o revizuire sistematică citează o rată de transformare de aproximativ 1%. Un risc asemănător este descris pentru localizările vulvară și peniană, unde ratele sunt însă mai puțin bine stabilite.
Riscul crește la fumători, la consumatorii de alcool și la persoanele purtătoare de tipuri oncogene de HPV, transmise pe cale sexuală. De aceea, orice ulcerație care persistă, orice nodul care crește sau orice zonă care se indurează se biopsiază. Urmărirea periodică nu înseamnă că medicul bănuiește un cancer, ci că zonele afectate sunt supravegheate sistematic.
La nivelul unghiilor, inflamația prelungită poate opri creșterea lamei și poate duce la pierderea definitivă a uneia sau mai multor unghii. La scalp, cicatricea distruge foliculii, iar părul din zona respectivă nu mai crește. Rar, afectarea esofagiană dă dificultăți la înghițire și îngustări.
Cât durează și cum evoluează în timp lichenul plan?
Evoluția diferă mult de la o formă la alta. Leziunile cutanate clasice, inclusiv cele genitale din forma clasică, sunt de obicei autolimitate: cele mai multe se remit spontan în aproximativ unu-doi ani de la debut, lăsând adesea pete brune reziduale. Durata reală variază însă mult de la o persoană la alta.
Recidivele sunt frecvente, iar hiperpigmentarea postinflamatorie poate rămâne mult după ce inflamația s-a stins. Faptul că pielea nu mai este roșie sau violacee nu înseamnă neapărat că boala nu va reveni.
Formele mucoase au altă traiectorie. Lichenul plan oral este o boală cronică, ce poate sau nu să intre în remisiune, iar afectarea mucoaselor poate ține un deceniu sau mai mult. Formele erozive alternează perioade de acalmie cu episoade de acutizare și cer un plan de întreținere.
Când sunt afectate scalpul sau unghiile, tratamentul precoce este important, pentru că inflamația prelungită poate lăsa modificări permanente ale foliculilor sau ale lamei unghiale, iar tratamentul nu redă părul deja pierdut prin cicatrice.
Nu există în prezent un tratament curativ, ci unul de control. Urmărirea regulată permite ajustarea tratamentului și identificarea din timp a modificărilor care cer reevaluare, mai ales în localizările mucoase.
Când este necesar consultul la medic?
Evaluarea dermatologică este necesară atunci când apare o erupție pruriginoasă persistentă cu papule violacee, când pe mucoasa obrajilor sau pe gingii apar rețele albicioase care nu dispar sau când leziunile revin după fiecare tratament încercat.
Există însă o situație care nu se amână deloc. Dacă o erupție apare după începerea unui medicament nou și se extinde rapid, cu febră, stare generală alterată, vezicule, decolarea pielii sau eroziuni în același timp în gură, la ochi și genital, este nevoie de prezentare imediată la camera de gardă. Astfel de reacții medicamentoase severe sunt urgențe și trebuie excluse înaintea oricărei alte interpretări.
Acuzele genitale merită evaluare fără amânare: durere, usturime, dispareunie, eroziuni sau sângerare la contact. Dificultatea de a urina, cu atât mai mult imposibilitatea de a urina, cere evaluare în aceeași zi. Senzația de îngustare a orificiului vaginal se raportează prompt, pentru că modificările de arhitectură sunt greu de corectat ulterior.
Durerea orală care împiedică alimentația sau hidratarea, dificultatea la înghițire și scăderea în greutate cer consult prompt, chiar dacă leziunile de pe piele par liniștite. Modificările unghiilor și pierderea părului însoțită de descuamare sau de zone netede, fără orificii foliculare, se evaluează repede, pentru că fereastra de intervenție utilă este limitată.
Orice leziune care se modifică, se indurează, sângerează spontan sau nu se vindecă în ciuda tratamentului trebuie reexaminată de medic și, la nevoie, biopsiată. Nu pentru a alarma, ci pentru a reconfirma diagnosticul.
Ce mituri circulă despre lichenul plan și ce nu funcționează?
Cel mai răspândit mit este că boala se ia de la altcineva. Lichenul plan nu este o infecție și nu se transmite prin contact, prosoape, piscină sau relații intime. Partenerul nu trebuie tratat. Nu se moștenește nici ca boală genetică, deși este descrisă o predispoziție.
Al doilea mit: că ar fi o ciupercă. Aspectul albicios al leziunilor de pe mucoase poate semăna cu o candidoză, iar o candidoză se poate chiar suprapune peste eroziuni. Antifungicele singure nu rezolvă însă lichenul plan și pot întârzia diagnosticul corect.
Al treilea mit: că orice cortizon topic ar fi periculos. Folosit corect, pe durata și în zona indicate de medic, dermatocorticoidul este tratamentul cu cea mai bună susținere în practica dermatologică. Riscul apare din automedicația prelungită.
Nu funcționează spălăturile intime agresive, produsele parfumate, dezinfectantele aplicate pe mucoase, remediile naturiste puse pe eroziuni sau suplimentele promovate ca vindecând bolile autoimune. Ele întrețin iritația și pot agrava leziunile.
Nu în ultimul rând, lichenul plan nu este vina pacientului și nu apare pur și simplu din stres. Stresul este menționat printre factorii care pot contribui și poate accentua pruritul, dar nu explică singur mecanismul imun al bolii.
Opțiunile de tratament, pe scurt
- Dermatocorticoizi topici — Preparatele cortizonice aplicate local sunt tratamentul de primă linie în majoritatea formelor, pentru controlul inflamației și al pruritului. În formele erozive ale mucoaselor se folosesc în faza acută, de regulă câteva săptămâni, urmate frecvent de un tratament de întreținere pe termen lung. Potența, forma farmaceutică și durata le stabilește medicul, în funcție de zona afectată.
- Inhibitori topici de calcineurină — Alternativă fără cortizon, utilă mai ales pe mucoase și pe zonele cu piele subțire, unde folosirea prelungită a corticoizilor nu este dorită. Se administrează la indicația medicului; aplicarea pe mucoase nu figurează, de regulă, printre indicațiile din prospect. Pot da o senzație de căldură sau de usturime la primele aplicări, iar pentru utilizarea îndelungată există preocupări legate de riscul cutanat pe termen lung, motiv pentru care tratamentul se face sub supraveghere periodică, mai ales în lichenul plan oral.
- Injecții intralezionale cu corticosteroid — Se pot folosi pentru plăcile groase, pentru leziunile persistente, pentru afectarea unghiilor sau a scalpului. Se administrează în cabinet și pot fi repetate la câteva săptămâni, la indicația medicului.
- Tratament sistemic — În formele extinse, rezistente sau puternic simptomatice, medicul poate recomanda corticoterapie orală de scurtă durată ori medicație de tip acitretin, hidroxiclorochină, metotrexat, azatioprină sau micofenolat de mofetil, cu monitorizare biologică atentă. Atenție în privința sarcinii: acitretinul, metotrexatul și micofenolatul de mofetil nu se administrează la femeile însărcinate sau care intenționează să rămână însărcinate și impun contracepție eficientă în timpul tratamentului și o perioadă după oprire, stabilită de medic. Sarcina, alăptarea sau intenția de a concepe se anunță înainte de începerea oricărei terapii sistemice.
- Fototerapie — Expunerea controlată la ultraviolete (de exemplu UVB cu bandă îngustă), făcută în cabinet, poate fi luată în calcul pentru formele cutanate întinse care nu răspund la tratament topic. Tipul și schema le stabilește medicul.
- Îngrijire de sprijin și evitarea factorilor iritanți — Emoliente, spălare blândă, îngrijire genitală delicată, renunțarea la produse parfumate sau iritante, evitarea scărpinatului și a traumatismelor locale, care pot declanșa leziuni noi. În afectarea orală contează igiena dentară atentă și renunțarea la fumat.
- Revizuirea medicației — Când se suspectează o erupție lichenoidă indusă medicamentos, medicul curant reevaluează schema de tratament. Niciun medicament nu se oprește și nu se schimbă fără indicația celui care l-a prescris. Excepția este situația de urgență: o erupție care se extinde rapid, cu febră, vezicule, decolarea pielii sau eroziuni pe mai multe mucoase, care cere prezentare imediată la camera de gardă.
- Urmărire periodică — Formele erozive ale mucoaselor au nevoie de control regulat, pentru a preveni sau depista devreme cicatricile, sinechiile și modificările persistente ale țesutului. Urmărirea se menține și în formele mucoase asimptomatice, care nu cer tratament activ, pentru supravegherea unui risc mic de transformare malignă: ulcerațiile persistente și nodulii care cresc se biopsiază.
Mituri frecvente despre lichen plan
Lichenul plan este contagios și se transmite partenerului.
Este o boală inflamatorie mediată imun, nu o infecție. Materialele pentru pacienți ale asociațiilor de dermatologie precizează explicit că boala nu este contagioasă: nu se ia și nu se dă altcuiva, iar partenerul nu are nevoie de tratament.
Dacă am lichen plan, îl vor moșteni și copiii mei.
Lichenul plan nu se moștenește precum o boală genetică și nu există un test genetic care să prezică apariția lui la rude; informațiile pentru pacienți ale Asociației Britanice a Dermatologilor precizează că nu este ereditar. Printre factorii care pot contribui la apariția bolii este descrisă totuși o predispoziție genetică, alături de stres, de leziunile pielii, de infecții virale, de alergiile de contact și de anumite medicamente.
Petele albe din gură sau de pe mucoasa genitală înseamnă ciupercă.
Reticularea albicioasă dantelată este caracteristică lichenului plan. O candidoză se poate suprapune peste eroziuni, dar tratamentul antifungic singur nu rezolvă boala de fond și poate întârzia diagnosticul corect, stabilit prin examen clinic și, adesea, prin biopsie.
Cortizonul aplicat local trebuie evitat cu orice preț.
Dermatocorticoizii topici sunt tratamentul de primă linie în majoritatea formelor. Problemele apar din automedicația prelungită, nu din folosirea corectă, pe durata și în zona indicate de medic.
Dacă mă spăl mai des și mai insistent, leziunile genitale trec.
Spălăturile agresive, produsele parfumate și dezinfectantele întrețin iritația și pot agrava eroziunile. Igiena blândă, cu apă și produse neutre, este de preferat.
Boala apare exclusiv din stres.
Mecanismul este imun, cu atac al celulelor T asupra celulelor epidermice. Stresul este menționat printre factorii care pot contribui și poate accentua pruritul, dar nu explică singur apariția bolii.
Dacă leziunile de pe piele au dispărut, boala s-a vindecat complet.
Leziunile cutanate se remit de obicei spontan în unu-doi ani, cu variații mari de la o persoană la alta, dar recidivele sunt frecvente, iar formele mucoase pot ține un deceniu sau mai mult și cer urmărire periodică, chiar dacă pielea pare curată.
Dacă forma mea nu doare, nu am nevoie nici de tratament, nici de controale.
Este adevărat că formele ușoare, asimptomatice, pot fi doar urmărite, fără tratament activ. Absența tratamentului nu înseamnă însă absența supravegherii: în localizarea orală și genitală, chiar și formele fără simptome se controlează periodic, din cauza riscului mic de transformare malignă.
Dacă o erupție a apărut după un medicament nou, e sigur o reacție ușoară de tip lichenoid.
Nu neapărat. Înainte de această interpretare trebuie exclusă o reacție medicamentoasă severă. Erupția care se extinde rapid, cu febră, stare generală alterată, vezicule, decolarea pielii sau eroziuni pe cel puțin două mucoase (gură, ochi, zona genitală) este o urgență medicală și cere prezentare imediată la camera de gardă.
Lichenul plan nu are nicio legătură cu riscul de cancer, deci urmărirea e inutilă.
Riscul este mic, dar real. Pentru lichenul plan oral eroziv se citează o rată de transformare în carcinom scuamocelular de aproximativ 1%, iar riscul crește la fumători, la consumatorii de alcool și la persoanele purtătoare de tipuri oncogene de HPV. De aceea ulcerațiile persistente și nodulii care cresc se biopsiază.
Surse medicale
- DermNet — Lichen planus: symptoms, types and treatment. dermnetnz.org
- DermNet — Oral lichen planus. dermnetnz.org
- StatPearls (NCBI Bookshelf) — Lichen Planus. ncbi.nlm.nih.gov
- StatPearls (NCBI Bookshelf) — Lichen Planus, Erosive Form. ncbi.nlm.nih.gov
- American Academy of Dermatology — Lichen planus: diagnosis and treatment. aad.org
- American Academy of Dermatology — Lichen planus: FAQs. aad.org
- British Association of Dermatologists — Patient Information Leaflet: Lichen planus (rev. martie 2024). cdn.bad.org.uk
- DermNet — Stevens-Johnson syndrome / toxic epidermal necrolysis. dermnetnz.org
- DermNet — Cellulitis. dermnetnz.org
- DermNet — Topical calcineurin inhibitors. dermnetnz.org
- DermNet — Methotrexate. dermnetnz.org
- DermNet — Mycophenolate mofetil. dermnetnz.org
- DermNet — Acitretin. dermnetnz.org
Surse consultate la 18 iulie 2026.
Wanderma Clinic
Cum abordăm la Wanderma
Pentru o evaluare atentă a leziunilor de pe piele sau de pe mucoase și pentru un plan de îngrijire adaptat, echipa Wanderma Clinic poate fi consultată printr-o programare la un consult dermatologic.
- Luni – Vineri: 09:00 – 20:00
Sâmbătă: 09:00 – 15:00 - 0792 633 762
- hello@wanderma.ro
- str. Lola Bobesco, nr. 21, Craiova
Întrebări frecvente
Lichenul plan se vindecă definitiv?
Leziunile cutanate clasice sunt de obicei autolimitate: cele mai multe se remit spontan în aproximativ unu-doi ani de la debut, lăsând adesea pete brune care se estompează lent, deși durata variază mult de la o persoană la alta. Recidivele sunt însă frecvente. Formele mucoase, mai ales cele erozive, tind să fie persistente sau recidivante, pot dura un deceniu sau mai mult și cer tratament de întreținere și urmărire periodică. Nu există în prezent un tratament curativ, ci unul de control.
Lichenul plan este contagios?
Nu. Este o boală inflamatorie mediată imun, nu o infecție, și nu se transmite prin atingere, obiecte comune, piscină sau contact intim. Partenerul nu trebuie tratat. Apariția ei nu are legătură cu igiena personală, iar boala nu se moștenește ca o afecțiune genetică, chiar dacă printre factorii contributivi este descrisă o predispoziție genetică.
Lichenul plan poate duce la cancer?
Există un risc mic, dar real, de transformare în carcinom scuamocelular, mai ales în formele erozive de durată ale mucoaselor. Pentru lichenul plan oral se citează o rată de transformare de aproximativ 1%, iar un risc asemănător, mai puțin bine cuantificat, este descris pentru localizările vulvară și peniană. Riscul crește la fumători, la consumatorii de alcool și la persoanele purtătoare de tipuri oncogene de HPV, transmise pe cale sexuală. Din acest motiv se recomandă urmărire periodică, iar ulcerațiile care persistă sau nodulii care cresc se biopsiază.
Erupția mea a apărut după un medicament nou. Ce fac?
Anunță medicul care a prescris tratamentul și medicul dermatolog; schema se reevaluează împreună cu ei. Niciun medicament nu se oprește pe cont propriu, pentru că oprirea bruscă a unor tratamente cardiovasculare are consecințe proprii. Există totuși o excepție de urgență: dacă erupția se extinde rapid, apare febră, stare generală alterată, vezicule, decolarea pielii sau eroziuni în același timp în gură, la ochi și în zona genitală, este nevoie de prezentare imediată la camera de gardă, pentru că poate fi o reacție medicamentoasă severă.
De ce m-a întrebat medicul despre gură dacă am leziuni genitale?
Pentru că lichenul plan poate atinge simultan mai multe mucoase. Asocierea leziunilor vulvare, vaginale și gingivale a fost descrisă drept sindrom vulvo-vagino-gingival, care poate cuprinde vulva, vaginul, vestibulul și mucoasa orală, uneori și pielea sau esofagul, fără ca leziunile să apară peste tot în același timp. În plus, absența afectării mucoasei orale sau vaginale ajută la diferențierea lichenului scleros de lichenul plan eroziv, ceea ce schimbă conduita.
Este nevoie de biopsie ca să știu ce am?
Nu întotdeauna, dar frecvent da, mai ales pentru leziunile mucoaselor. Biopsia cu examen microscopic este considerată cel mai util instrument de confirmare a diagnosticului, iar în cavitatea orală se face adesea și pentru a exclude un cancer al mucoasei. Decizia aparține medicului dermatolog, după examinarea directă.
Poate fi lichenul plan legat de o altă boală?
La femeile cu lichen plan vulvar a fost descris un fenotip autoimun și o asociere cu o boală autoimună. Infecția cu virusul hepatitei C este și ea asociată cu lichenul plan: pacienții cu lichen plan sunt de circa cinci ori mai frecvent pozitivi pentru VHC față de populația generală, iar în anumite regiuni ale lumii, precum bazinul mediteranean și Japonia, asocierea cu lichenul plan al mucoaselor este bine descrisă. Investigațiile suplimentare se decid în funcție de context.
Un medicament pe care îl iau poate să declanșeze lichenul plan?
Da, unele cazuri sunt erupții lichenoide induse medicamentos. Au fost descrise după antimalarice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice tiazidice, antiinflamatoare nesteroidiene, betablocante, inhibitori de TNF-alfa, chinidină sau săruri de aur. Dacă apare o astfel de suspiciune, medicul dermatolog și medicul care a prescris tratamentul reevaluează împreună schema. Niciun medicament nu se oprește pe cont propriu.
Pot lua tratament sistemic dacă îmi doresc o sarcină?
Această discuție se poartă înainte de a începe tratamentul. Acitretinul, metotrexatul și micofenolatul de mofetil nu se administrează în sarcină: acitretinul cere contracepție strictă în timpul tratamentului și trei ani după oprire, metotrexatul este contraindicat în sarcină, iar micofenolatul poate provoca avort spontan și malformații. Sarcina, alăptarea sau intenția de a concepe se anunță medicului dinainte, iar tipul și durata contracepției se stabilesc împreună cu el, inclusiv pentru bărbații aflați sub anumite tratamente.
Trebuie neapărat tratat, dacă nu mă deranjează?
Nu toată lumea are nevoie de tratament activ. Formele ușoare, asimptomatice, pot fi doar urmărite. Absența tratamentului nu înseamnă însă absența supravegherii: în localizarea orală și genitală, chiar și formele fără simptome se controlează periodic, din cauza riscului mic de transformare malignă, cu atât mai mult la fumători și la consumatorii de alcool. În formele erozive ale mucoaselor tratamentul este important tocmai pentru a evita cicatricile și modificările de arhitectură, greu de corectat ulterior.
Pot să îmi dau seama singur, după poze de pe internet?
Nu. Mai multe afecțiuni pot arăta asemănător, de la lichen scleros și lichen simplex cronic la lupus eritematos cutanat, psoriazis, sifilis secundar sau micoză fungoidă, o formă de limfom cutanat. Diagnosticul se stabilește prin examinare directă și, adesea, prin biopsie. Un diagnostic pus online poate întârzia tratamentul potrivit.
Acest articol are rol exclusiv informativ și educațional. Nu constituie diagnostic medical, recomandare de tratament sau consultație la distanță și nu înlocuiește evaluarea directă de către un medic. Simptomele descrise pot corespunde mai multor afecțiuni, iar tratamentul se stabilește individual, după examinare. Pentru orice problemă de sănătate a pielii, mucoaselor, unghiilor sau scalpului, se recomandă consultarea unui medic dermatolog.
