Impetigo: cauze, forme, simptome și tratament

Ce este impetigo și de ce apare?

Impetigo este o infecție bacteriană superficială a pielii, cea mai frecventă de acest fel la copii. Apare când anumite bacterii, mai ales stafilococul auriu și, mai rar, streptococul de grup A, colonizează pielea și profită de o mică leziune ca să pătrundă.

Pielea intactă este bariera ta principală de apărare. Când apare o zgârietură, o înțepătură de insectă sau o iritație, bacteriile trec de această barieră și se înmulțesc. Așa se explică de ce impetigo apare des pe față și pe mâini, zonele cele mai expuse.

Există și o excepție. În forma buloasă, stafilococul produce toxine care desfac stratul superficial al pielii, așa că bulele pot apărea și pe piele intactă, fără o rană vizibilă. Absența unei răni nu exclude, deci, impetigo bulos.

La Wanderma vedem frecvent această infecție la copii, dar poate apărea la orice vârstă. Vestea bună este că, tratată corect, se vindecă de obicei fără urme.

Care sunt formele de impetigo?

Există două forme principale: impetigo non-bulos și impetigo bulos. Forma non-bulos este cea mai comună și reprezintă aproximativ 70% din toate cazurile.

Impetigo non-bulos este cauzat de stafilococul auriu sau de streptococ, uneori de amândouă. Începe cu mici pete roșii care se transformă rapid în vezicule sau pustule; acestea se sparg și lasă crusta galbenă, groasă, „de culoarea mierii”.

Impetigo bulos este cauzat întotdeauna de stafilococul auriu. Apare mai des pe trunchi, iar bășicile (bulele) sunt mai mari și mai puțin predispuse la rupere. Această formă apare frecvent la nou-născuți și la copiii sub 2 ani.

În forma buloasă, bacteria nu are nevoie de o poartă de intrare: produce toxine care desfac stratul superficial al pielii. De aceea bulele pot apărea și pe piele fără nicio rană vizibilă.

Cum arată și ce simptome dă impetigo?

Semnul cel mai caracteristic este crusta melicerică: o crustă galbenă, de culoarea mierii, care se formează după ce veziculele se sparg. Când o îndepărtezi, dedesubt rămâne o eroziune superficială, adesea foarte pruriginoasă (te mănâncă).

În forma non-bulos, leziunile apar mai ales pe față, în jurul nasului și gurii, și pe extremități. Se pot răspândi ușor prin scărpinat, pentru că duci bacteriile dintr-o zonă în alta.

De obicei impetigo nu dă simptome generale: nu ai febră și nu te simți rău. Totuși, ganglionii din apropiere se pot mări, iar în forma buloasă apar bășici mai mari care lasă un guleraș fin de piele după rupere.

Cine face impetigo și ce te predispune?

Impetigo este cea mai frecventă infecție bacteriană a pielii la copii. Forma non-bulos apare cel mai des între 2 și 5 ani, iar peste 90% dintre cazurile de impetigo bulos sunt la copii sub 2 ani. Băieții și fetele sunt afectați în mod egal.

Te predispun la impetigo afecțiunile care strică bariera pielii: eczema, dermatita, scabia, varicela, dar și traumatismele mici, cum ar fi înțepăturile de insecte, zgârieturile, arsurile sau o plagă.

Când infecția apare pe o piele deja bolnavă (de exemplu, dermatită atopică), vorbim de impetigo secundar. Climatele mai calde favorizează formele streptococice, așa că infecția este mai frecventă în perioadele calde.

Cum se pune diagnosticul de impetigo?

De cele mai multe ori, diagnosticul se pune clinic: aspectul crustelor melicerice este destul de caracteristic pentru ca noi să îl recunoaștem la consult, fără analize suplimentare.

Când vrem să confirmăm bacteria implicată sau să verificăm sensibilitatea la antibiotice, recoltăm o probă din lichidul unei bule intacte sau de sub crustă și o trimitem la cultură. Cultura ne ajută mai ales dacă infecția nu răspunde la tratament.

Analizele de sânge nu sunt de rutină. Leucocitoza apare la aproximativ jumătate dintre pacienți, iar hemoleucograma devine utilă mai ales în formele generalizate.

Cum se tratează impetigo?

Tratamentul depinde de câte leziuni ai și cât de întinse sunt. Când sunt puține și superficiale, fără simptome generale, de obicei este suficient un antibiotic aplicat local, cum este mupirocinul.

Când leziunile sunt numeroase, se extind rapid sau nu răspund la tratamentul local, îți putem recomanda un antibiotic pe cale orală. Alegerea se face în funcție de tabloul clinic și, uneori, de rezultatul culturii.

Pe lângă antibiotic, contează igiena: speli blând crustele, eviți să te scarpini și nu folosești în comun prosoapele, lenjeria sau alte obiecte personale (inclusiv echipamentul sportiv). Infecția se poate transmite și prin contact cu obiecte contaminate, nu doar de la persoană la persoană. Impetigo este contagios, așa că aceste măsuri protejează și pe cei din jur. Cât timp e contagios, copilul rămâne acasă de la grădiniță sau școală: fie până când leziunile s-au vindecat, fie la scurt timp după începerea antibioticului, după reperul exact pe care ți-l dă medicul.

Nu începe și nu întrerupe singură un antibiotic. Doza și durata se stabilesc de medic, iar oprirea prea devreme favorizează recăderile și rezistența bacteriilor. Tratamentul are un rol dublu: grăbește vindecarea și reduce riscul de complicații, pe lângă faptul că scade perioada în care ești contagioasă.

Când trebuie să mergi la medic pentru impetigo?

Mergi la un consult dacă ai leziuni cu crustă galbenă care se extind, dacă apar bășici mari la un copil mare sau la un adult altfel sănătos, sau dacă infecția nu se ameliorează după câteva zile de îngrijire. Cu cât intervenim mai devreme, cu atât limităm răspândirea.

Mergi în aceeași zi la camera de gardă sau la urgențe dacă zona din jur devine roșie, caldă și dureroasă și se întinde (semne de celulită) sau dacă starea generală se înrăutățește: copilul e moale, nu bea, e foarte somnoros.

Cere consult chiar în ziua respectivă și dacă apare febră. Impetigo de obicei nu dă febră, așa că o febră nouă poate însemna că infecția a depășit pielea și cere o evaluare rapidă.

Fii deosebit de atentă la sugari, la copiii sub 6 ani și la persoanele cu apărare scăzută: tratament oncologic, transplant, cortizon în doze mari sau boli cronice precum insuficiența renală. La ei, formele buloase pot evolua mai grav. Un sugar cu bășici întinse sau o persoană cu apărarea scăzută la care infecția se întinde are nevoie de consult în aceeași zi, nu peste câteva zile.

Dacă cel mic are dermatită atopică și îi apar brusc vezicule mici, toate la fel, cu mici cratere și febră, nu e neapărat impetigo: poate fi eczema herpeticum, o suprainfecție cu virusul herpetic, una dintre puținele urgențe dermatologice, care se tratează cu antiviral, nu cu antibiotic. Mergi la medic în aceeași zi.

Urmărește și o complicație rară după o infecție streptococică a pielii: glomerulonefrita post-streptococică, o inflamație a rinichilor care poate apărea la 2–6 săptămâni după impetigo. Se manifestă prin urină închisă la culoare și umflarea feței, a picioarelor sau a gleznelor. Revino la control dacă observi aceste semne, chiar și la câteva săptămâni după ce pielea s-a vindecat.

Mituri despre impetigo: ce nu funcționează?

„Impetigo apare doar din lipsă de igienă.” Nu este chiar așa. Igiena bună ajută, dar infecția pornește când bacteriile trec de bariera pielii printr-o mică leziune. O poți face chiar dacă ești curată.

„Trece de la sine, nu are rost tratamentul.” Uneori se vindecă singur, dar tratamentul grăbește vindecarea, reduce contagiozitatea și scade riscul de complicații. Nu miza doar pe timp.

„E doar o problemă cosmetică.” Impetigo este o infecție reală și contagioasă. Netratată, se poate extinde și, rar, poate duce la complicații precum celulita sau, și mai rar, o afectare a rinichilor. Nu o ignora.

Opțiunile de tratament, pe scurt

• Antibiotic local (mupirocin) — Pentru cazurile cu puține leziuni superficiale, fără simptome generale, de obicei este suficient un antibiotic aplicat pe piele, cum este mupirocinul, conform indicației medicului.
• Antibiotic oral — Când leziunile sunt numeroase, se extind rapid sau nu răspund la tratamentul local, îți putem recomanda un antibiotic pe cale orală. Doza și durata le stabilește medicul, uneori în funcție de rezultatul culturii.
• Igienă locală și măsuri anti-răspândire — Speli blând crustele, eviți să te scarpini și nu folosești în comun prosoapele, lenjeria sau echipamentul sportiv, pentru că infecția se poate transmite și prin obiecte contaminate. Impetigo este contagios, iar aceste măsuri protejează și pe cei din jur.

Mituri frecvente despre impetigo

Surse medicale

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Nu începe și nu întrerupe un tratament pe baza lui: dacă ai leziuni care se extind sau te îngrijorează, programează-te la un consult.