Melanomul: cauze, semnele ABCDE și tratament

Ce este melanomul?

Melanomul este un cancer care pornește din melanocite, celulele care produc pigmentul ce dă culoare pielii. Aceleași celule formează și alunițele, motiv pentru care melanomul poate apărea într-o aluniță existentă — dar, de fapt, cel mai adesea apare pe piele care înainte părea normală.

Deși reprezintă o parte relativ mică din totalul cancerelor de piele, melanomul este forma cea mai gravă, pentru că are potențialul de a se extinde (metastaza) în alte organe dacă nu este depistat la timp — și provoacă astfel un număr de decese disproporționat de mare față de cât de frecvent este.

Prins devreme, când este subțire și limitat la piele, se tratează chirurgical și are șanse foarte mari de vindecare. Cel mai important lucru pe care îl poate face oricine este să observe schimbările pielii și să nu amâne controlul când o aluniță se modifică.

De ce apare melanomul?

Melanomul apare când melanocitele acumulează leziuni în ADN și încep să se dividă necontrolat. Principalul factor care produce aceste leziuni este radiația ultravioletă — de la soare și de la aparatele de bronzat.

Contează în special expunerea intensă și intermitentă, precum și arsurile solare, mai ales cele din copilărie și adolescență, nu doar dozele mici acumulate zilnic. Nu toată lumea are același risc: persoanele cu piele deschisă, care se ard ușor și se bronzează greu, cu pistrui, păr blond sau roșcat, sunt mai vulnerabile.

Riscul crește și la cei cu multe alunițe sau cu alunițe atipice, cu un istoric personal sau familial de melanom, ori cu un sistem imunitar slăbit. Într-o minoritate de cazuri există o predispoziție moștenită, în familiile în care apar melanoame multiple.

Melanomul poate apărea și în zone care nu prind soare — pe tălpi, palme sau sub unghii — așa că nici pielea mai închisă la culoare nu oferă imunitate.

Cum recunosc un melanom? Regula ABCDE

Regula ABCDE este un mod simplu de a evalua o aluniță suspectă, folosind cinci semnale de avertizare:

– A — Asimetrie: o jumătate a leziunii nu seamănă cu cealaltă.
– B — Bordură (margini): contur neregulat, zimțat sau șters, spre deosebire de marginile netede ale unei alunițe obișnuite.
– C — Culoare: mai multe nuanțe amestecate (maro, negru, uneori roșu, alb sau albăstrui) în aceeași leziune.
– D — Diametru: peste 6 mm — cât o gumă de creion — deși melanomul poate fi și mai mic (creșterea în timp ține de litera E, nu de D).
– E — Evoluție: orice schimbare în timp a formei, culorii, dimensiunii sau apariția de mâncărime, sângerare ori crustă.

Dintre toate, litera E — evoluția — este poate cea mai importantă. O aluniță care se transformă, care „nu stă locului” sau care arată diferit de toate celelalte de pe corp (semnul „rățuștei urâte”) merită evaluată, chiar dacă nu bifează toate literele.

Regula ABCDE are însă o limită: nu prinde bine melanomul nodular și pe cel amelanotic.

Melanomul nodular poate fi simetric, de o singură culoare și chiar sub 6 mm, iar cel amelanotic nu are pigmentul închis clasic — apare ca un nodul sau o pată roz, roșiatică sau de culoarea pielii.

Pentru aceste forme există un al doilea reper, „EFG”: un nodul Elevat (în relief), Ferm (dur la atingere) și care Crește în câteva săptămâni merită evaluat indiferent dacă bifează sau nu ABCDE — inclusiv când nu are deloc pigment.

Regula ABCDE este un ghid de orientare, nu un instrument de diagnostic: confirmarea o dă doar examinarea medicală, completată de dermatoscopie.

Ce forme de melanom există?

Melanomul nu arată la fel la toți. Forma cea mai frecventă, melanomul extensiv în suprafață, se întinde o vreme la suprafața pielii înainte să pătrundă în profunzime, ceea ce lasă o fereastră pentru depistare. Melanomul nodular crește mai repede în adâncime, apare ca un nodul închis la culoare și este mai agresiv.

Lentigo maligna melanom apare pe pielea expusă cronic la soare — față, gât — mai ales la persoanele în vârstă.

Melanomul acral lentiginos apare pe palme, tălpi sau sub unghii, nu are legătură cu expunerea la soare și este forma cea mai frecventă la persoanele cu piele închisă; fiind în locuri mai puțin vizibile, riscă să fie observat târziu.

Există și forme rare, în afara pielii — melanomul mucos și cel al ochiului (uveal) — care se comportă diferit și necesită o abordare aparte.

Cum se pune diagnosticul?

Totul începe cu o examinare atentă a leziunii și, ideal, a întregii suprafețe a pielii. Dermatoscopia — examinarea cu o lupă specială cu lumină polarizată — arată structuri pe care ochiul liber nu le vede și ajută medicul să deosebească o aluniță banală de una care merită îndepărtată.

Dacă suspiciunea rămâne, pasul următor este biopsia: de regulă se excizează complet leziunea, iar țesutul este analizat la microscop (examen histopatologic).

Această analiză confirmă sau infirmă diagnosticul și, dacă e melanom, măsoară cât de adânc a pătruns tumora în piele — indicele Breslow — care este unul dintre cei mai importanți factori pentru a stabili stadiul și tratamentul.

În funcție de grosime și de alte caracteristici, pot urma investigații suplimentare, precum biopsia ganglionului santinelă, pentru a verifica dacă boala s-a extins.

La Wanderma, evaluarea unei alunițe suspecte pornește de la examenul dermatoscopic — vezi pagina noastră despre dermatoscopie — iar când este necesar, leziunea se îndepărtează prin excizie chirurgicală și se trimite la histopatologie.

Cum se tratează melanomul?

Tratamentul principal, mai ales în stadiile incipiente, este chirurgical: excizia largă a tumorii împreună cu o margine de piele sănătoasă în jur. Când melanomul este subțire și limitat la piele, această intervenție poate fi curativă.

Pentru tumorile cu un anumit grad de risc se poate examina ganglionul santinelă — primul ganglion limfatic către care drenează zona — ca să se verifice dacă boala s-a extins.

În stadiile avansate, tratamentul s-a schimbat mult în ultimii ani: imunoterapia (medicamente care ajută sistemul imunitar să atace tumora) și terapia țintită (medicamente îndreptate împotriva unor mutații specifice, cum este BRAF) au îmbunătățit semnificativ perspectivele. Radioterapia are un rol în situații selectate.

Planul concret se stabilește în echipă, în funcție de stadiu, de caracteristicile tumorii și de fiecare pacient. Și aici cântărește cel mai mult același lucru: cu cât melanomul este depistat mai devreme, cu atât tratamentul este mai simplu și rezultatele mai bune.

Ce pot face acasă ca să reduc riscul?

Prevenția are două direcții: să scazi expunerea la ultraviolete și să depistezi din timp orice schimbare. Pentru protecție, evită arsurile solare, folosește protecție solară cu factor ridicat aplicată corect și reînnoită, caută umbra în orele de vârf și renunță la aparatele de bronzat.

Expunerea la ultraviolete — de la soare și de la aparatele de bronzat — este principalul factor de risc modificabil pentru melanom, iar reducerea ei este recomandată ca măsură de prevenție de organizațiile de sănătate (Organizația Mondială a Sănătății); protecția solară folosită corect face parte din aceste măsuri, alături de evitarea arsurilor și a solarului.

A doua direcție este autoexaminarea: o dată pe lună, uită-te la pielea ta, inclusiv la spate (cu o oglindă sau cu ajutorul cuiva), la scalp, tălpi și zona dintre degete. Caută alunițe noi, alunițe care se schimbă sau care arată diferit de toate celelalte.

Dacă ai multe alunițe, un istoric familial de melanom sau alți factori de risc, un control dermatologic periodic, cu cartografierea alunițelor, ajută la urmărirea în timp. De evitat categoric: nu încerca să îndepărtezi, tai, arzi, legi sau tratezi acasă o aluniță suspectă — cu pixuri „de scos alunițe”, creme sau soluții caustice ori cauterizare.

Aceste metode distrug tocmai țesutul necesar analizei la microscop, pot masca un melanom și întârzie diagnosticul; orice leziune suspectă se îndepărtează medical, cu examen histopatologic. Autoexaminarea nu înlocuiește controlul medical, dar este cel mai bun radar de zi cu zi.

Când trebuie să merg urgent la medic?

Cere o consultație dermatologică în următoarele săptămâni — nu o amâna cu luni — dacă observi: o aluniță nouă apărută la maturitate; o aluniță care își schimbă forma, culoarea sau dimensiunea; o leziune cu margini neregulate și culori amestecate; o pată pigmentată pe talpă, palmă sau sub o unghie; sau orice leziune care arată diferit de restul alunițelor tale.

Prezintă-te mai repede, în câteva zile, dacă o leziune sângerează și nu se oprește, se ulcerează sau formează o crustă care nu se vindecă, ori dacă apare un nodul nou care crește vizibil — inclusiv unul roz, roșu sau de culoarea pielii, fără pigment (melanomul poate fi și amelanotic).

Tot un semnal de evaluat prompt este o umflătură nouă sub piele sau un ganglion mărit (în axilă, în zona inghinală sau la gât), mai ales lângă o aluniță suspectă ori lângă locul unde ai avut o leziune îndepărtată.

Nu aștepta să doară — melanomul este de obicei nedureros, iar absența durerii nu înseamnă că e inofensiv. Este întotdeauna mai bine să arăți medicului o aluniță care se dovedește banală decât să amâni una care contează. Depistarea timpurie este factorul asupra căruia ai cel mai mult control.

Ce ne întreabă pacienții în cabinet

„Am o aluniță de când mă știu — dintr-odată să-mi fac griji?”

Ne uităm mai puțin la vechimea unei alunițe și mai mult la schimbare. O aluniță stabilă de ani de zile este de regulă liniștitoare; una care s-a modificat recent — ca formă, culoare, dimensiune — sau care arată diferit de toate celelalte, o examinăm dermatoscopic. Nu vârsta alunițelor ne îngrijorează, ci evoluția lor.

„Trebuie neapărat scoasă ca să știu dacă e ceva?”

Nu de la început. Prima etapă este dermatoscopia, care ne arată dacă o leziune este banală sau suspectă. Dacă rămâne suspectă, o îndepărtăm complet și o trimitem la analiza histopatologică — acesta este singurul mod de a avea un diagnostic sigur. Nu recomandăm scoaterea „preventivă” a alunițelor sănătoase.

„Am pielea închisă la culoare — sunt protejat, nu?”

Nu complet. Persoanele cu piele mai închisă fac melanom mai rar, dar când apare este adesea pe talpă, palmă sau sub unghie și este descoperit mai târziu. De aceea îi sfătuim pe toți pacienții, indiferent de culoarea pielii, să verifice inclusiv aceste zone.

„Cât de des ar trebui să-mi controlez alunițele?”

Recomandăm autoexaminarea o dată pe lună și un control dermatologic periodic, mai ales dacă ai multe alunițe, alunițe atipice, istoric personal sau familial de melanom ori piele deschisă. Pentru pacienții cu risc, cartografierea alunițelor ne ajută să comparăm în timp și să prindem devreme orice schimbare.

„Sunt însărcinată și mi s-a schimbat o aluniță — e de la hormoni, nu?”

Alunițele se pot modifica hormonal în sarcină, dar nu punem automat orice schimbare pe seama sarcinii. O aluniță realmente suspectă — asimetrică, cu mai multe culori, care crește sau sângerează — o evaluăm la fel ca în afara sarcinii și, la nevoie, o biopsiem; procedura sub anestezie locală este sigură în sarcină. Melanomul poate apărea și atunci, așa că schimbarea nu se amână „până după naștere”.

Mituri frecvente despre melanom

Surse medicale

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Orice aluniță nouă sau care se schimbă trebuie evaluată de un medic dermatolog. Diagnosticul de melanom se stabilește doar prin examinare medicală și analiză histopatologică.