Îmbătrânirea facială pe straturi: de la piele la os

Ce este îmbătrânirea facială și de ce nu ține doar de piele?

Îmbătrânirea facială este ansamblul schimbărilor prin care, cu vârsta, se modifică toate straturile feței: pielea, grăsimea de sub ea, mușchii mimicii, ligamentele care ancorează țesuturile și osul pe care se sprijină totul. Pielea este doar stratul pe care îl vedem. Contururile feței se schimbă, în bună parte, din cauza a ceea ce se petrece dedesubt.

Ne ajută o imagine simplă: un cort bine întins. Pielea este pânza, grăsimea este umplutura care o rotunjește, ligamentele sunt sforile care prind pânza de structură în anumite puncte, iar osul este scheletul de bețe pe care stă totul. Dacă bețele se scurtează pe alocuri și umplutura se golește inegal, pânza se încrețește și pare lăsată, chiar dacă materialul ei ar fi încă bun.

Îmbătrânirea facială privește fața ca întreg. Schimbările microscopice din piele (colagen, elastină, pigment) sunt descrise separat, la cum îmbătrânește pielea, iar partea datorată soarelui are pagina ei, fotoîmbătrânirea. Aici ne interesează felul în care straturile se influențează unul pe altul și de ce fața își schimbă forma, nu doar textura.

Din ce straturi este alcătuită fața?

Anatomia facială se înțelege cel mai ușor de la suprafață spre adânc. Primul strat, pielea, are propria structură, explicată la anatomia pielii. Sub ea se află grăsimea superficială, împărțită în compartimente. Urmează mușchii mimicii, prinși într-o foiță fibroasă numită sistemul musculo-aponevrotic superficial (SMAS). Sub ei stă grăsimea profundă, iar la bază, osul.

Grăsimea feței nu este un strat continuu, ca o pătură, ci o serie de compartimente distincte, separate prin pereți fibroși subțiri (septuri). Acolo unde compartimentele vecine se întâlnesc, septurile se unesc și formează ligamentele de retenție. Tot prin aceste septuri se prind de grăsime unii mușchi ai mimicii, precum mușchiul zigomatic mare.

Ligamentele de retenție pornesc de la os, traversează toate straturile moi și se prind în piele, în locuri previzibile. SMAS-ul se continuă pe gât cu mușchiul platysma, așa că ce se întâmplă în treimea inferioară a feței se vede și pe gât. Iar osul dă proiecția pomeților, a bărbiei și a mandibulei: este suportul osos pe care se așază tot restul.

Ce se schimbă cu vârsta în piele, grăsime și mușchi?

Îmbătrânirea feței schimbă fiecare strat moale în felul lui: pielea își pierde fermitatea, grăsimea se redistribuie, iar mușchii își schimbă forma și își lasă urmele în piele. În piele, rețeaua de colagen și elastină se fragmentează, sub efectul anilor și, mai ales, al soarelui.

Fibroblastele, celulele care produc colagen, lucrează normal sub tensiunea fibrelor intacte. Când fibrele se rup, tensiunea scade, iar celulele fac mai puțin colagen nou și mai multe enzime care îl degradează. Rezultă un cerc vicios: pielea se subțiază și își pierde elasticitatea (puterea de a reveni după ce e întinsă). Aceasta este laxitatea cutanată facială, în care pielea stă tot mai puțin strâns pe structurile de dedesubt.

Grăsimea se schimbă inegal, compartiment cu compartiment. În jurul ochilor, pe tâmple, pe frunte, în jurul gurii și în zona grăsimii bucale, volumul scade. De-a lungul mandibulei, lateral de șanțul nazogenian și în partea laterală a pomeților, grăsimea se poate îngroșa. Contrastul dintre zonele golite și cele pline înlocuiește trecerile line din tinerețe cu o față „în trepte”, cu umbre.

Mușchii mimicii pliază pielea de fiecare dată în aceleași locuri. Cât timp colagenul și fibrele elastice sunt intacte, cutele dispar la relaxare. Când acestea slăbesc, ridurile de expresie rămân vizibile și în repaus. În plus, grăsimea profundă de sub mușchi coboară, iar mușchii își pierd forma ușor bombată și devin mai drepți, lăsând să se vadă proeminențele osului.

Ce rol au ligamentele și osul în îmbătrânirea feței?

Ligamentele de retenție și osul formează cadrul de susținere al feței, iar îmbătrânirea lor se vede la suprafață ca șanțuri și contururi șterse. Ligamentele funcționează ca niște puncte de prindere: țin pielea și grăsimea ancorate de os. Cu vârsta, ele se relaxează, iar compartimentele din jurul lor se golesc. Linia de prindere devine vizibilă ca o adâncitură sau ca un șanț, mereu în aceleași locuri.

Osul feței nu rămâne neschimbat după încheierea creșterii. Se remodelează toată viața, iar resorbția nu este uniformă: un studiu care a urmărit aceleași persoane în timp, prin tomografie, a arătat că maxilarul se retrage, iar deschiderea osoasă a nasului se lărgește. Alte descrieri anatomice adaugă că, la mandibulă, unghiul se deschide, iar linia ei își pierde din claritate.

Pentru țesuturile de deasupra, retragerea osului înseamnă un suport osos mai mic. Pierderea de os la maxilar accentuează pliul dintre obraz și buză. Volumul mai mic al mandibulei reduce sprijinul buzelor, favorizează ridurile periorale și lasă mai relaxate țesuturile gâtului, de unde și aspectul de gât îmbătrânit.

Nu toate datele sunt concordante. Pentru orbită, unele surse descriu o lărgire cu vârsta, în timp ce studiul pe tomografii nu a găsit o schimbare semnificativă. Cartilajul se schimbă și el: nasul se alungește, vârful lui coboară, iar lobii urechilor par mai lungi.

Fața chiar „cade” cu vârsta sau doar își schimbă volumele?

Îmbătrânirea feței pare o alunecare în jos a țesuturilor, dar explicația nu este doar gravitația. Studiile anatomice descriu o schimbare continuă a proporțiilor: compartimentele de grăsime își modifică volumul independent unele de altele, iar ligamentele dintre ele ies în relief. Un obraz neted și rotunjit devine, treptat, un obraz cu mai multe contururi.

Analizând fotografiile acelorași pacienți de-a lungul anilor, Lambros a observat foarte puține schimbări de poziție în mijlocul feței: marginea dintre pleoapă și obraz nu coborâse, iar alunițele de pe obraji rămăseseră la locul lor. Comparația potrivită este cea cu valurile (apa pare că înaintează, dar fiecare picătură doar urcă și coboară); la fel, „coborârea” poate reflecta mai ales schimbări de volum sub piele.

Alte descrieri arată totuși și o coborâre reală a țesuturilor moi, mai ales la obraz și pe linia mandibulei, iar pielea și structurile de susținere cedează în timp sub efectul gravitației. Cel mai probabil, ambele mecanisme contribuie, în proporții diferite de la o zonă la alta. De aceea, la evaluare, întrebarea utilă este ce domină: volumul sau poziția.

Proporțiile se schimbă și pe verticală. Treimea superioară a feței se alungește, pe măsură ce linia părului se retrage și apare ptoza de sprânceană. Treimea mijlocie rămâne relativ stabilă ca înălțime, dar poate pierde volum. Treimea inferioară se scurtează, prin redistribuirea grăsimii din jurul gurii și resorbția mandibulei.

Cum se văd pe față schimbările din straturile profunde?

Semnele de îmbătrânire pe care le vezi în oglindă sunt, de obicei, suma mai multor straturi. De regulă, primele apar în jurul ochilor și în treimea superioară a feței. Apoi schimbările coboară treptat spre mijlocul feței, spre linia mandibulei și spre gât.

Pe frunte, cutele orizontale apar adesea pentru că mușchiul frunții se contractă mereu, fără să ne dăm seama, ca să ridice sprâncenele coborâte. Aspectul de tâmple scobite vine din subțierea grăsimii tâmplei, iar pungile sub ochi apar când septul care ține grăsimea orbitei slăbește și aceasta se proiectează înainte.

Cearcăne de umbră apar când obrazul de sub ochi pierde volum și marginea osoasă a orbitei se conturează. În mijlocul feței, pierderea de volum facial și retragerea maxilarului adâncesc șanțurile nazogeniene, în timp ce grăsimea în plus de lângă pliu îl accentuează.

În treimea inferioară, ridurile de marionetă reflectă redistribuirea grăsimii din jurul gurii și sprijinul mai mic al osului. Fălcile lăsate apar când grăsimea se adună de-a lungul mandibulei, iar SMAS-ul și pielea se relaxează. Împreună cu resorbția osului, ele duc la conturul mandibular șters. Pe gât, relaxarea se transmite prin mușchiul platysma, ale cărui margini pot deveni vizibile ca benzi platysmale.

Dubla bărbie este o excepție de la regula vârstei: poate apărea oricând, din grăsime sub bărbie și relaxarea unghiului dintre bărbie și gât. Tiparul diferă și după fototip. La fototipurile Fitzpatrick mai închise, primele semne pot fi schimbările de volum din mijlocul feței, pentru că melanina întârzie petele și ridurile. Separat de îmbătrânire, o umflătură care crește de-a lungul mandibulei sau sub bărbie se arată medicului, chiar dacă seamănă cu o falcă lăsată.

Cum evaluează medicul îmbătrânirea feței?

Evaluarea îmbătrânirii feței începe cu o privire atentă, în repaus și în mișcare, din față și din profil. Liniile care apar doar la expresie spun altceva decât cele prezente și când fața e relaxată: primele țin mai ales de mușchi, celelalte de degradarea colagenului și a fibrelor elastice.

În cabinet ne întrebăm, pentru fiecare zonă, ce domină: urmele soarelui pe piele, ridurile dinamice, relaxarea țesuturilor sau pierderea ori deplasarea volumului. Aceeași zonă poate avea mai multe componente, în proporții diferite, iar ordinea lor schimbă interpretarea.

Există scale clinice pentru îmbătrânirea pielii (de pildă scala Glogau, pentru semnele lăsate de soare) și scale pentru anumite zone, precum pliurile nazolabiale. Pentru schimbările structurale din profunzime nu există încă o clasificare acceptată de toți, așa că evaluarea rămâne în primul rând clinică, sprijinită uneori de fotografii comparate în timp.

Tot la evaluare notăm asimetria facială existentă dinainte, dată de diferențele de os sau de cartilaj dintre partea stângă și cea dreaptă a feței. Este frecventă, iar pacienții nu știu adesea că o au până nu le este arătată. Recunoscută de la început, ajută la așteptări realiste. Idealurile de proporții și armonie facială variază, în plus, după sex și origine etnică.

Ce poți influența în îmbătrânirea feței și ce nu?

Îmbătrânirea feței are o parte care nu se poate opri: remodelarea osului, schimbările de volum ale compartimentelor de grăsime și programul biologic al pielii țin de vârstă și de moștenire. Altă parte depinde de obiceiuri și se poate încetini, mai ales în stratul cel mai expus, pielea.

Fotoprotecția zilnică este prima măsură pentru acest strat: radiația UV degradează colagenul și elastina și grăbește relaxarea pielii. Fumatul contează și el. Substanțele din fum cresc enzimele care descompun colagenul și elastina, nicotina îngustează vasele, iar mișcările feței asociate fumatului contribuie la riduri. Umbra, hainele de protecție, somnul suficient, alcoolul puțin și o alimentație bogată în legume și fructe completează lista pe care o recomandăm.

Îngrijirea de acasă lucrează în piele. Retinolul reduce enzimele care degradează colagenul, dar crește sensibilitatea la soare și nu se folosește în sarcină sau alăptare. O rutină pentru ten matur, cu hidratare și SPF, menține calitatea pielii. După menopauză, când scade estrogenul și pielea pierde colagen, ajută un skincare la menopauză gândit pentru pielea mai subțire și mai uscată.

Ce se petrece în grăsime, în ligamente și în os nu se schimbă prin produse aplicate pe piele: nicio cremă nu ajunge la compartimentele profunde și nu readuce suportul osos. De aceea le explicăm pacienților că îngrijirea de acasă este pentru calitatea pielii, iar o umflătură nouă sau o asimetrie care se accentuează nu se interpretează acasă, ci se arată medicului.

Ce ne întreabă pacienții în cabinet

Am slăbit mult și parcă am îmbătrânit la față. Se poate?

Da, și vedem des această situație. Le explicăm pacienților că scăderea în greutate golește și compartimentele de grăsime ale feței, nu doar pe cele ale corpului. Dacă pielea și-a pierdut din elasticitate, nu se mai strânge la fel peste volumul redus, iar fața pare mai trasă și mai lăsată. Asta nu înseamnă că slăbitul a fost o greșeală; înseamnă doar că pierderea de volum facial are și o componentă legată de greutate, de care ținem cont la evaluare.

Mama are fălcile lăsate. Înseamnă că le voi avea și eu?

Nu neapărat. Le spunem pacienților că tiparul îmbătrânirii depinde și de trăsături pe care le moștenești, precum forma scheletului feței și grosimea pielii. Dar fălcile lăsate apar din mai multe straturi deodată, iar unele depind de tine: soarele și fumatul grăbesc relaxarea pielii, care contribuie la conturul mandibular șters. Asemănarea cu un părinte arată o tendință, nu un destin.

De ce am pungi și umbre sub ochi, deși sunt tânără și nu am riduri?

Pentru că nu toate semnele din jurul ochilor țin de vârstă. Le explicăm pacienților că, pe fond familial, grăsimea din orbită poate împinge pleoapa inferioară înainte încă din tinerețe, iar forma osului și a șanțului de sub ochi creează umbre chiar pe o piele fără riduri. Cearcăne apar și din pigment sau din vasele care se văd prin pielea subțire; de aceea întâi stabilim componenta, apoi o interpretăm.

Cremele cu efect de lifting pot să îmi ridice fața?

Le spunem deschis pacienților că o cremă lucrează în piele, nu sub ea. Poate îmbunătăți hidratarea, textura și, în timp, calitatea colagenului din derm, mai ales alături de retinol (care crește sensibilitatea la soare, deci cere protecție solară zilnică) și de o rutină pentru ten matur. Nu poate însă umple compartimentele de grăsime golite, nu strânge ligamentele și nu reface osul, așa că nu ridică un obraz coborât.

Mituri frecvente despre îmbătrânirea facială pe straturi

Surse medicale

Acest articol are scop informativ și educativ și nu înlocuiește consultul medical. Schimbările feței descrise aici țin de îmbătrânirea normală și nu sunt boli. Totuși, o umflătură nouă pe față sau pe gât, o asimetrie care se accentuează ori o pată care își schimbă aspectul nu se pun pe seama vârstei și merită evaluate de un medic. Nu începe și nu opri un tratament fără îndrumarea unui medic. Dacă ești însărcinată sau alăptezi, evită retinolul și retinoizii și cere sfatul medicului înainte de a folosi activi puternici.