Veruci (negi)

Ce sunt verucile (negii) și de ce apar?

Verucile, cunoscute popular ca negi, sunt excrescențe benigne ale pielii produse de infecția cu papilomavirus uman (HPV). Este vorba despre un grup mare de peste 150 de genotipuri, care infectează epiteliul pielii sau al mucoaselor și determină, cel mai frecvent, papiloame benigne.

Virusul pătrunde în piele printr-o mică leziune sau fisură și determină îngroșarea locală a stratului superficial. Așa apare acea suprafață aspră, keratozică, pe care o simți sub deget. Tipul de HPV implicat influențează unde și cum arată veruca.

Multe veruci apar la copii și la adulți tineri, iar la persoanele cu imunitatea slăbită ele pot fi mai numeroase și mai rezistente la tratament. Nu înseamnă că ai o igienă proastă. Înseamnă doar că ai intrat în contact cu un virus foarte răspândit.

Ce tipuri de veruci există și cum le recunoști?

Verucile vulgare sunt cele mai frecvente. Apar mai ales pe mâini și degete, ca noduli fermi, cu suprafață rugoasă, fiind asociate în special cu tipurile HPV 1, 2, 27 și 57. Când apar în jurul unghiei, verucile periunghiale pot afecta matricea și distorsiona placa unghială.

Verucile plantare cresc pe talpă și sunt împinse spre interior de greutatea corpului, așa că devin dureroase la mers. După raclarea suprafeței îngroșate apar puncte negre, care sunt mici hemoragii în stratul cornos. Poți citi mai mult în articolul nostru despre veruci plantare.

Verucile plane sunt mici, netede și abia proeminente, adesea grupate pe față sau pe dosul mâinilor. Sunt legate mai ales de tipurile HPV 3 și 10. Fiind discrete, sunt uneori confundate cu alte leziuni benigne.

Verucile genitale (condiloamele acuminate) sunt de obicei cauzate de HPV 6 sau 11, tipuri considerate cu risc scăzut. Ele se transmit pe cale sexuală și cer o evaluare aparte. Nu le confunda cu alte leziuni: molluscum contagiosum vs veruci este o distincție pe care o facem în cabinet.

Sunt verucile contagioase și cum se transmit?

Da, verucile sunt contagioase, pentru că virusul se află chiar în leziune. Se transmit prin contact direct piele la piele sau indirect, prin suprafețe și obiecte umede. De aceea verucile plantare se iau frecvent la piscină, la dușurile comune sau în vestiare.

Pielea intactă este o barieră bună. Riscul tău crește atunci când există microtraumatisme, piele umedă sau macerată, ori zgârieturi prin care virusul pătrunde mai ușor. Mersul desculț pe suprafețe comune și folosirea în comun a prosoapelor favorizează transmiterea.

Te poți autoinocula: prin scărpinat, ras sau roaderea pielii din jurul unghiilor, virusul se răspândește în zonele vecine. Persoanele cu imunitatea scăzută, de exemplu prin anumite boli sau tratamente imunosupresoare, dezvoltă mai multe veruci, mai greu de tratat.

Cum se pune diagnosticul și când e cazul să mergi la medic?

În cabinet, diagnosticul de verucă este de obicei clinic. Ne uităm la aspectul leziunii și, la nevoie, folosim dermatoscopul. Uneori raclăm ușor suprafața: dispariția desenului normal al pielii și apariția punctelor negre confirmă veruca.

Îți recomandăm o evaluare dacă leziunea doare, sângerează, se înmulțește, își schimbă culoarea sau nu răspunde la îngrijire. Mergi la medic și dacă ai leziuni genitale, dacă ești gravidă, dacă ai diabet sau imunitatea scăzută, ori dacă pur și simplu nu ești sigură ce este.

Nu orice excrescență este o verucă. O keratoză seboreică, un fibrom pendulan (acrocordon) sau alte leziuni pot semăna. O verucă digitală unică, recidivată, merită atenție, pentru că uneori intră în discuție diagnostice mai serioase, precum boala Bowen. De aceea nu îți pune singură diagnosticul.

Ce opțiuni de tratament ai pentru veruci?

Multe veruci se pot vindeca de la sine, mai ales la copii, pe măsură ce sistemul imunitar recunoaște virusul. Când vrem să grăbim lucrurile, prima linie o reprezintă agenții keratolitici, precum acidul salicilic, care subțiază stratul îngroșat și distrug țesutul care adăpostește virusul.

Nu aplica acid salicilic pe față, pe zona genitală sau pe alunițe: pe aceste zone riști iritație, arsură chimică și cicatrice, iar pentru verucile de acolo mergi la medic.

Produsele fără prescripție cu acid salicilic sunt contraindicate dacă ai diabet sau circulație slabă, exact cum avertizează eticheta la secțiunea de contraindicații. Dacă ai și sensibilitate scăzută (neuropatie) sau imunitatea scăzută, cere sfatul medicului înainte de orice tratament la domiciliu, pentru că la tine o rană pe talpă se poate adânci fără să o simți la timp.

Pentru leziunile rezistente folosim proceduri în cabinet. Crioterapia îngheață veruca cu azot lichid, electrocauterizarea o distruge prin căldură, iar curetajul o îndepărtează mecanic. Alegerea depinde de tip, de localizare și de cât de groasă este leziunea.

Laserul intră în discuție când terapiile de primă linie nu au funcționat. Laserul vascular (PDL) are eficacitate variabilă, dar risc scăzut de cicatrice și poate necesita mai multe ședințe. Laserul CO2 este eficient în puține ședințe, însă îl rezervăm verucilor rezistente, întinse sau dureroase, pentru că riscul de cicatrice este mai mare.

Pentru cazuri dificile există și 5-fluorouracil topic sau imunoterapia, care stimulează apărarea locală. Imiquimodul, folosit în imunoterapie, e aprobat mai ales pentru verucile genitale; pe cele de pe mâini sau tălpi e de regulă mai puțin eficient.

5-fluorouracilul se dă doar la indicația medicului și nu se folosește pe piele în sarcină, pentru că poate produce malformații ale fătului, și se evită în alăptare. Recidivele sunt posibile, iar la Wanderma alegem împreună abordarea potrivită ție.

Ce NU funcționează și ce mituri circulă despre negi?

Un mit frecvent este că orice neg poate fi tăiat sau ars acasă. Nu îți tăia și nu îți arde singură verucile: riști sângerare, suprainfecție, cicatrice și răspândirea virusului. Pielea din jurul unghiilor și talpa sunt zone deosebit de sensibile.

Leacurile băbești, de la usturoi la tot felul de soluții, nu au dovezi solide și pot irita pielea sănătoasă din jur. Nici benzile adezive aplicate la nimereală nu înlocuiesc un tratament corect. Ce funcționează cu adevărat este îndepărtarea controlată a țesutului îngroșat și tratarea leziunii.

Negii nu apar pentru că ai atins o broască, ci de la un virus. Alt mit periculos este că verucile genitale sunt inofensive și pot fi neglijate. Ele au nevoie de evaluare, pentru că unele tipuri de HPV au implicații mai serioase. Când ai un dubiu, întreabă un medic.

Cum previi verucile și recidivele?

Nu poți evita complet un virus atât de răspândit, dar poți reduce riscul. La piscină, la saună și în vestiare poartă papuci și evită mersul desculț. Usucă-ți bine picioarele, mai ales între degete, pentru că umezeala favorizează infecția.

Nu împărți prosoapele, șosetele sau instrumentele de manichiură și pedichiură. Dacă ai deja o verucă, evită să o scarpini, să o rozi sau să o razi, ca să nu răspândești virusul în zonele vecine sau la alte persoane.

Pentru verucile genitale ai o măsură de prevenție în plus: vaccinarea anti-HPV. Vaccinul acoperă tipurile 6 și 11, cele care dau cel mai des condiloame, iar de când se folosește, frecvența acestor tulpini a scăzut. Cere medicului indicația și schema potrivite ție. Vaccinul nu previne însă verucile obișnuite de pe mâini sau tălpi.

O piele intactă și o imunitate bună te ajută. Tratează din timp micile leziuni și acoperă-le când folosești spații comune. Dacă verucile revin sau se înmulțesc, vino la un control, ca să adaptăm împreună abordarea.

Opțiunile de tratament, pe scurt

• Agenți keratolitici (acid salicilic) — Subțiază stratul îngroșat și distrug treptat țesutul care adăpostește virusul. Reprezintă de obicei prima linie de tratament. Nu se aplică pe față, pe zona genitală sau pe alunițe. Dacă ai diabet, circulație deficitară sau simți mai puțin la nivelul pielii (neuropatie) în zona afectată, cere sfatul medicului înainte de a-l folosi singură, ca să nu produci o leziune care se adâncește fără să o simți la timp.
• Crioterapie — Îngheață veruca cu azot lichid. Poate necesita mai multe ședințe, în funcție de tip și de localizare.
• Electrocauterizare — Distruge leziunea prin căldură, sub anestezie locală. Utilă pentru anumite veruci bine delimitate.
• Curetaj — Îndepărtarea mecanică a leziunii, adesea combinată cu alte metode pentru un control mai bun.
• Laser vascular (PDL) — Eficacitate variabilă, cu risc scăzut de cicatrice. Se folosește de obicei după eșecul terapiilor de primă linie și poate necesita mai multe ședințe.
• Laser CO2 — Eficient în puține ședințe, dar rezervat verucilor rezistente, întinse sau dureroase, pentru că are risc mai mare de cicatrice.
• 5-fluorouracil topic — Antimetabolit folosit în cazuri mai dificile, uneori în asociere cu agenți keratolitici. Se administrează doar la indicația medicului și este contraindicat în sarcină și alăptare.
• Imunoterapie — Stimulează apărarea locală împotriva virusului. Este utilă mai ales pentru verucile genitale (de exemplu prin imiquimod, un imunomodulator topic aprobat pentru această indicație), fiind în general mai puțin eficientă pe verucile cutanate obișnuite, de pe mâini sau tălpi.

Mituri frecvente despre veruci (negi)

Surse medicale

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul dermatologic. Nu începe și nu întrerupe un tratament pe baza a ceea ce citești aici. Un diagnostic corect se pune doar la cabinet, după ce medicul îți vede leziunea.