Laxitatea cutanată facială: cauze și tratamente

Ce este, de fapt, laxitatea cutanată?

Laxitatea cutanată facială înseamnă pierderea fermității și a elasticității pielii, capacitatea ei de a sta întinsă pe structura de dedesubt și de a reveni la loc după ce e trasă sau ciupită. Nu e o boală și nu are un cod de diagnostic; e o schimbare de calitate a țesutului.

Fermitatea vine dintr-o rețea aflată în dermul pielii: fibrele de colagen, care dau rezistență, fibrele de elastină, care dau revenirea elastică, și substanța fundamentală bogată în acid hialuronic, care reține apa și dă turgor.

Când această rețea se rarefiază și se dezorganizează, pielea devine mai subțire, mai puțin „arcuită”, și începe să se lase: întâi discret (un pliu care se șterge mai greu, un contur mai puțin net), apoi vizibil.

Laxitatea trebuie deosebită de celelalte componente ale îmbătrânirii feței cu care se confundă: pierderea de volum (grăsimea și osul care scad) și descinderea (țesuturile care alunecă în jos). De multe ori coexistă, dar se tratează diferit: de aceea, în cabinet, pornim de la a distinge ce anume domină: calitatea pielii, volumul sau poziția țesuturilor.

Această descriere e valabilă pentru laxitatea legată de îmbătrânire și de soare, de departe cea mai frecventă.

Rareori însă, o laxitate care apare devreme, e generalizată pe tot corpul sau vine cu un istoric familial poate ține de o afecțiune a țesutului conjunctiv (de exemplu cutis laxa, sindromul Ehlers-Danlos sau pseudoxanthoma elasticum); în astfel de cazuri evaluarea medicală trebuie să preceadă atât atribuirea către îmbătrânire, cât și orice procedură estetică: pentru diagnostic, dar și pentru că aceste afecțiuni schimbă riscurile (fragilitate cutanată, vindecare și coagulare afectate).

De ce își pierde pielea fermitatea?

Îmbătrânirea intrinsecă subțiază treptat dermul: producția de colagen scade, elastina se fragmentează, iar substanța care reține apa se împuținează: un proces lent, programat, care începe încă din a treia decadă.

Peste el se suprapune fotoîmbătrânirea, cel mai important factor extern: radiația ultravioletă degradează colagenul și acumulează în derm mase anormale de material elastic degradat (elastoza solară), care dau pielii un aspect îngroșat, gălbui și lăsat.

Se adaugă glicarea (legarea zaharurilor de fibrele de colagen, care le face rigide și casante) precum și scăderea hormonală: la menopauză, căderea estrogenului accelerează vizibil pierderea de colagen din piele. Fumatul contribuie prin stres oxidativ și degradarea fibrelor elastice, iar variațiile mari de greutate întind și relaxează repetat pielea.

La toate se adaugă genetica: grosimea pielii, fototipul și moștenirea familială stabilesc cât de devreme și cât de repede se instalează laxitatea. Rareori e vorba de un singur factor: de obicei e suma lor, în proporții diferite de la o persoană la alta, iar de aici pornește și alegerea tratamentului.

Cum se evaluează cât de lăsată e pielea?

Înainte de a alege un tratament, evaluăm cât și ce fel de laxitate există, pentru că o piele care mai are elasticitate răspunde altfel decât una cu exces cutanat real.

Cea mai simplă probă e clinică: ciupim ușor pielea obrazului și urmărim cât de repede revine la loc (proba de revenire); o revenire lentă arată o elasticitate scăzută. Se adaugă observarea pliurilor, a conturului mandibulei și a modului în care pielea se mișcă la zâmbet sau la înclinarea capului.

Când e nevoie de o măsurare obiectivă, în cercetare sau pentru a urmări un rezultat în timp, există aparate de bioinginerie cutanată care cuantifică elasticitatea.

Cutometrul, de exemplu, aplică pe piele o sucțiune controlată și măsoară optic cât se ridică pielea și cât de complet revine, calculând parametri de distensibilitate și de revenire elastică.

Astfel de aparate nu sunt necesare pentru o decizie de rutină, dar arată de ce „fermitatea” nu e o simplă impresie: e o proprietate mecanică reală a pielii, care poate fi măsurată și urmărită în timp.

Concluzia evaluării (laxitate ușoară, de calitate a pielii; laxitate moderată, cu descindere; sau exces cutanat avansat) este ceea ce decide ce funcționează și ce nu.

Ce funcționează cu adevărat pentru fermitatea pielii?

Tratamentul se potrivește cu gradul de laxitate și se alege gradat, de la întreținere la intervenție. Baza rămâne îngrijirea: fotoprotecția zilnică oprește principalul motor al laxității (fotodeteriorarea), retinoizii stimulează în timp producția de colagen, iar antioxidanții limitează stresul oxidativ, nu ridică o piele deja lăsată, dar încetinesc procesul și îmbunătățesc calitatea pielii.

Pentru laxitatea ușoară spre moderată, dispozitivele care încălzesc controlat dermul și declanșează producția de colagen nou sunt opțiunea centrală: radiofrecvența (de tip NuEra) încălzește uniform straturile pielii și fermitează treptat, în ședințe repetate; radiofrecvența cu microace (de tip Morpheus) livrează căldura mai profund, prin microace, remodelând dermul și stratul de sub el; ultrasunetele focalizate (HIFU) țintesc puncte precise la adâncime, în planurile de susținere.

Toate dau rezultate graduale, în săptămâni și luni, nu imediat. Pentru calitatea și hidratarea pielii, injectabilele de bioremodelare (acidul hialuronic stabilizat, de tip Profhilo) se distribuie în derm și stimulează colagenul și elastina, îmbunătățind fermitatea și luminozitatea în laxitatea incipientă; nu sunt un filler de volum, ci un tratament de „calitate a pielii”.

Biostimulatoarele injectabile stimulează producția proprie de colagen pentru o laxitate mai difuză, în mai multe ședințe: acidul poli-L-lactic acționează pur biostimulator, fără volum imediat, în timp ce hidroxiapatita de calciu, la concentrație standard, adaugă și volum pe loc (efect volumetric plus biostimulator).

Iar în laxitatea avansată, cu exces cutanat real, doar chirurgia (liftingul facial) reface fermitatea structurii, este standardul acolo unde pielea chiar atârnă.

La Wanderma nu pornim de la aparatul „la modă”, ci de la ce arată evaluarea: când problema principală e fermitatea pielii, discutăm despre un dispozitiv de tip radiofrecvență NuEra sau radiofrecvență cu microace Morpheus; când e vorba de calitatea și hidratarea pielii în laxitatea incipientă, despre bioremodelare cu Profhilo: și, de fiecare dată, despre ce rezultat realist poți aștepta de la fiecare.

Ce NU funcționează și ce așteptări sunt realiste?

Nu funcționează cremele care promit „refacerea colagenului”: moleculele de colagen din creme sunt prea mari ca să pătrundă în derm și, chiar dacă ar pătrunde, nu se integrează în rețeaua pielii, colagenul din piele se produce, nu se aplică din exterior.

Ce ajută cu adevărat topic sunt retinoizii, vitamina C și fotoprotecția, care stimulează sau protejează producția proprie. Exercițiile faciale nu strâng o piele lăsată, dovezile pentru un efect real de fermitate sunt limitate, iar contracția repetată a mușchilor poate chiar accentua unele cute.

Aparatele „de acasă” (rollere, gua sha, dispozitive de curent) dau, cel mult, un efect temporar de reducere a edemului, care dispare rapid.

Cât despre așteptări: rezultatele minim invazive sunt graduale și parțiale: fermitează, dar nu ridică o piele mult lăsată la nivelul unei operații; se mențin o perioadă și necesită întreținere, pentru că îmbătrânirea continuă.

Un rezultat natural vine din a trata gradul real de laxitate cu metoda potrivită, nu din a aștepta ca un singur aparat să „reseteze” pielea. Iar când pielea e clar în exces, insistența pe metode minim invazive doar amână discuția onestă despre lifting.

Se poate preveni sau întârzia laxitatea?

Da, în bună parte, nu poți opri îmbătrânirea intrinsecă, dar poți încetini mult factorii externi care lasă pielea. Fotoprotecția zilnică este cea mai eficientă măsură, pentru că fotodeteriorarea e principalul motor al laxității premature; se aplică indiferent de anotimp. Renunțarea la fumat protejează fibrele de colagen și elastină.

Menținerea unei greutăți relativ stabile evită ciclurile de întindere-relaxare care lasă pielea în exces. Îngrijirea constantă cu retinoizi și antioxidanți susține producția de colagen în timp, retinoizii se aplică seara, cresc sensibilitatea la soare (deci fotoprotecția devine obligatorie) și nu se folosesc în sarcină sau alăptare.

O alimentație echilibrată și somnul contribuie la calitatea generală a pielii, chiar dacă efectul lor e mai greu de cuantificat. Iar intervenția din timp, cât laxitatea e încă ușoară, permite abordări mai blânde și rezultate mai bune decât așteptarea până când pielea e mult lăsată.

Nimic din toate acestea nu „îngheață” pielea, dar împreună fac o diferență reală în ritmul în care își pierde fermitatea.

Ce riscuri au procedurile de fermitate și când trebuie să ceri ajutor repede?

Ca orice act medical, procedurile de fermitate au riscuri, pe care le cântărim împreună înainte, nu după. Dispozitivele energetice, radiofrecvența și ultrasunetele focalizate, sunt, folosite corect, sigure; cele mai frecvente reacții sunt trecătoare: roșeață, umflătură ușoară, sensibilitate câteva zile.

O setare nepotrivită sau o mână neexperimentată poate produce însă arsuri, iar foarte rar o atrofie a grăsimii (o mică „scobitură” în zona tratată).

După procedurile energetice și cu microace pielea rămâne o vreme mai sensibilă la soare: recomandăm fotoprotecție strictă (SPF ridicat) și evitarea expunerii în zilele și săptămânile următoare, mai ales la fototipurile închise, tocmai ca să prevenim hiperpigmentarea post-inflamatorie.

Radiofrecvența cere precauție, uneori e contraindicată, la purtătorii de pacemaker, defibrilator implantabil sau alte dispozitive electronice active; spune-ne dinainte dacă ai un asemenea implant. Radiofrecvența cu microace, având și o componentă de înțepare, adaugă riscurile oricărei proceduri cu efracție: mici sângerări, rar infecție și, la fototipurile închise, un risc de modificări de pigment.

Injectabilele, bioremodelarea și biostimulatoarele, pot da vânătăi, umflături și, rar, noduli; cei tardivi pot apărea la săptămâni sau luni, uneori după o infecție, o lucrare dentară sau o vaccinare, și trebuie arătați medicului chiar și târziu. Cea mai gravă complicație, deși foarte rară, este cea vasculară: produsul injectat ajunge într-un vas de sânge.

Se poate întâmpla la orice injectare facială: atât la acidul hialuronic, cât și la biostimulatoare (hidroxiapatita de calciu, acidul poli-L-lactic); în plus, spre deosebire de acidul hialuronic, ocluzia produsă de biostimulatoare nu poate fi dizolvată cu un antidot (hialuronidază), așa că recunoașterea rapidă contează și mai mult.

De aceea contează enorm cine injectează și cât de bine cunoaște anatomia. Foarte rar poate apărea și o reacție alergică imediată (inclusiv la lidocaina sau la aditivii din produs).

Procedurile injectabile și energetice se evită de regulă în sarcină și alăptare, din lipsă de date de siguranță, și se amână dacă există o infecție activă sau herpes în zonă.

Spune-ne dinainte dacă iei anticoagulante sau antiagregante, dacă ai o boală autoimună, dacă iei ori ai luat recent isotretinoină orală (tratament pentru acnee), dacă faci ușor cicatrici cheloide ori ai avut o reacție la un tratament anterior, toate schimbă decizia.

Cere ajutor repede dacă după o procedură apar semne de blocaj vascular: durere intensă sau disproporționată, albirea imediată a pielii, un aspect marmorat (pătat) ori o culoare vânătă-cenușie a zonei.

La orice asemenea semn după un injectabil, sună imediat medicul care a injectat sau clinica: antidotul (hialuronidaza, pentru acidul hialuronic) este eficient doar în primele ore, iar fereastra în care țesutul mai poate fi salvat e scurtă.

Sună direct la 112 dacă apar semne oculare sau neurologice: tulburări bruște de vedere (vedere încețoșată, pete oarbe, vedere dublă sau pierderea vederii), durere ori roșeață bruscă a unui ochi, durere de cap severă și bruscă, căderea unei pleoape sau a unui colț al gurii, slăbiciune ori vorbire greoaie: pentru că un injectabil poate, extrem de rar, să blocheze un vas care ajunge la ochi sau la creier, cu risc de pierdere ireversibilă a vederii.

Tot urgență imediată sunt și: dificultate de respirație, senzație de strângere în gât, umflarea buzelor, a limbii sau a feței, urticărie extinsă ori amețeală bruscă imediat după injectare (semne de reacție alergică severă); o arsură, o bășică sau o rană care nu se vindecă; febră, o umflătură care se extinde sau secreție; ori o asimetrie nouă a feței.

Ce ne întreabă pacienții în cabinet

Radiofrecvența chiar strânge pielea sau e doar o senzație de moment?

Strânge real, dar treptat. Căldura controlată din radiofrecvență stimulează producția de colagen nou, iar fermitatea se instalează în săptămâni și luni, adesea după mai multe ședințe, nu e efectul de o zi. Merge cel mai bine în laxitatea ușoară spre moderată; când pielea e mult în exces, efectul e limitat și discuția se mută spre chirurgie. Evaluăm întâi cât de fermă mai e pielea, apoi spunem realist ce poate și ce nu poate face.

Cremele cu colagen îmi refac fermitatea pielii?

Nu. Colagenul din creme are molecule prea mari ca să ajungă în dermul unde se pierde fermitatea, iar chiar dacă ar ajunge, nu se integrează în rețeaua pielii, colagenul se produce în piele, nu se aplică din afară. Ce ajută topic sunt retinoizii, vitamina C și fotoprotecția, care susțin sau protejează producția proprie. O cremă e bună pentru textură și hidratare, nu pentru a ridica o piele lăsată.

De la ce vârstă ar trebui să încep tratamentele de fermitate?

Nu există o vârstă fixă, contează cât de fermă e pielea, nu numărul de pe buletin. Prevenția (fotoprotecție, retinoizi, renunțare la fumat) e utilă de la orice vârstă. Tratamentele de fermitate din cabinet dau cele mai bune rezultate când laxitatea e încă ușoară, pentru că atunci abordările blânde sunt suficiente. De aceea recomandăm o evaluare atunci când observi primele semne, nu să aștepți până când pielea s-a lăsat mult.

Care e diferența dintre Morpheus, NuEra și Profhilo?

Lucrează diferit. NuEra e radiofrecvență care încălzește uniform pielea și o fermitează gradual, fără efracție. Morpheus e radiofrecvență cu microace: livrează căldura mai profund, prin înțepături fine, pentru o remodelare mai intensă a dermului.

Profhilo nu e un aparat, ci un injectabil de bioremodelare, acid hialuronic stabilizat care îmbunătățește calitatea, hidratarea și fermitatea pielii în laxitatea incipientă. Care se potrivește depinde de gradul de laxitate; de multe ori se combină, iar planul îl stabilim după evaluare.

Am slăbit și mi s-a lăsat pielea pe față, ce fac?

Slăbitul reduce volumul care „umplea” pielea; dacă aceasta și-a pierdut deja elasticitatea, rămâne relaxată și mai vizibil. Ce facem depinde de cât de mult exces există: în laxitatea ușoară-moderată, dispozitivele de fermitate și, uneori, refacerea calității pielii sau a volumului pierdut ajută; în laxitatea avansată, cu piele clar în exces, discutăm despre lifting. Stabilim la evaluare ce s-a pierdut, fermitatea, volumul sau ambele.

Mituri frecvente despre laxitate cutanată facială

Surse medicale

Acest articol are caracter informativ și educativ și nu înlocuiește consultul medical. Alegerea unui tratament pentru laxitatea cutanată facială se face după o evaluare individuală, de către un medic.

Procedurile injectabile și energetice au riscuri și se evită de regulă în sarcină și alăptare; spune medicului ce afecțiuni și tratamente ai (inclusiv dacă porți un dispozitiv electronic implantabil) înainte de orice procedură. Rezultatele diferă de la o persoană la alta, sunt graduale și, în cazul metodelor minim invazive, nu sunt permanente.